DEZVĂLUIRE: IICCMER a decis secretizarea crimelor comunismului și s-a transformat într-o anexă a SRI. Acuzațiile istoricului Marius Oprea

DEZVĂLUIRE: IICCMER a decis secretizarea crimelor comunismului și s-a transformat într-o anexă a SRI. Acuzațiile istoricului Marius Oprea

Istoricul, scriitorul și jurnalistul Marius Oprea dezvăluie, într-un articol Mediafax.ro, că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a decis secretizarea crimelor comunismului, ceea ce încalcă atât Constituția cât și legislația în vigoare. Mai mult chiar, istoricul avertizează că instituția s-a transformat într-un soi de cazarmă a SRI.

Vă prezentăm în integralitate dezvăluirile lui Marius Oprea:

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a dispărut, practic, pe ”tăcute”, în aceste zile, El a fost înlocuit cu o nouă structură secretizată, de colectare a informațiilor cu privire la trecutul comunist, la crimele și abuzurile săvîrșite de fostul regim, care intră, toate, în circuitul unor informații ”confidențiale”, devenind astfel informații cu caracter strict secret.

Istoricii de la IICCMER au devenit ”negrii” domnișoarei Toader

Săptămîna trecută, joi, la filnalul zilei de lucru, angajații de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc au primit, fiecare, pe bază de semnătură de la secretariat, exemplarul unui “Contract de confidențialitate”.

Vineri, a doua zi, președinta IICCMER Alexandra Toader (foto sus), în cadrul unei ședințe ad-hoc le-a cerut angajaților să semneze acest ”Contract de confidențialite” și să i-l predea. Unii l-au semnat imediat. Alții au ridicat obiecții și cîțiva au spus că au nevoie de consultanță juridică, înainte de a semna un asemenea act. Li s-a spus că trebuie predat ”luni”, cu toate că au reproșat că timpul e prea scurt și nu pot beneficia de o consultanță juridică, în week-end.

Este firească ezitarea lor – pentru că, prin acest contract, cercetătorii devin, în plan științific, nuli: contractul nu că încalcă, ci chiar anuleză prevederile legislației cu privire la drepturile de autor și orice alte drepturi conexe. Ei, cu toată producția lor științifică devin ”negri”, în proprietatea exclusivă a președintei Alexandra Toader.

Cei care au îndrăznit să ridice această obiecție în cadrul ședinței, au fost ”contracarați” imediat de colonelul Marinescu, noul director de la ”Achiziții” și ”mîna dreaptă” (dacă nu și ”creierul”) domnișoarei Toader. El le-a replicat, scurt și tăios, că tot ce fac, tot ce ”produc” la IICCMER ”aparține Institutului”, de care sînt plătiți, și nu lor. Aflînd aceste detalii, mi-am adus aminte de ceea ce îmi povestea un cercetător de la ICECHIM, despre raporturile dintre ei și maiorul Mutu, șeful ”pe linie de Securitate” al Institutului condus de Elena Ceaușescu.

Dar replica mi-a readus în memorie și ceea ce mi s-a întîmplat mie, cînd am fost obligat să-mi evacuez biroul în joia din Săptămîna Mare a Paștilor, sub privirile atente ale aceluiași personaj, care (ca atitudine și figură) pare decupat din panoplia de personaje ale filmului ”Chin și Amin” (și se înțelege că nu dintre deținuții de la Pitești). Colonelul Marinescu mi-a spus, în vreme ce-mi copiam documentele din computerul de la serviciu, că ceea ce fac ”nu e în regulă”, pentru că acele fișiere nu sînt ale mele, ci ale Insitutului. I-am spus că eu le-am scris și, ca urmare, potrivit legii drepturilor de autor, îmi aparțin. Apoi, după ce le-am copiat, am șters hardul, ceea ce i-a prilejuit o nouă replică, legată de ”lipsa de colegialitate”, pentru că n-am lăsat foștilor mei colegi să se ”împărtșească” din experiența cercetărilor mele. N-am zis nimic – era evident că omul e străin total de specificul cercetării științifice.

Dar se pare că ”viziunea” sa asupra a ceea ce trebuie să se petreacă de fapt la IICCMER este, de fapt, cea a ”noii orientări” impuse acestuia, de cînd la conducere a fost numită Alexandra Toader, fosta consilieră a lui Klaus Iohannis. Revenind, deci, după ce unii au semnat deja de vineri contractul de confidențialitate, iar luni l-au semnat și predat și alții, au rămas cinci cercetători care au refuzat să-l semneze, prezentînd, în schimb, obiecții scrise în legătură cu acesta. Cei cinci sînt însă în minoritate. Situația devine din ce în ce mai tensionată, pentru ei. De parcă nu era deja.

E ”confidențial”: n-au hîrtie igienică, iar la bibliotecă se rearanjează cărțile ”după mărime”

Personajul omniprezent în viața cercetătorilor de la IICCMER, de cînd s-a instalat noua conducere, este colonelul Cosmin-Răducu Marinescu, șeful biroului de achiziții. El nu lucrează propriu-zis la Insitutut, ci are un contract ca ”persoană fizică autorizată” în domeniul achizițiilor.

A lucrat tot în același domeniu la Unitatea Militara 02490 București (Statul Major General), de unde se spune că ar fi plecat nu de voie, ci de nevoie, fiind implicat alături de alți ofițeri de la ”logistică” într-un dosar penal și a ajuns la IICCMER via Administrația Piețelor, Sector 4. Cînd aflu detalii, vă dau de știre, acum să trecem la ale noastre. De cînd s-a instalat deci noua conducere, nemaivorbind aici de cercetare (care nu se mai face), colonelul Marinescu, de cum a venit, a reziliat contractul cu firma de curățenie, iar o alta nu a angajat, deși a început pandemia.

”Luni de zile, cercetătorii au activat științific dînd cu mătura, mopul și aspiratorul, cărînd de la Obor hîrtie igienică și săpun”, mi-a scris unul dintre aceștia pe mail și îi păstrez anonimatul – la care e obligat, veți vedea de ce. 

Pe vremea pandemiei, cu excepția unei perioade din timpul stării de urgență, la IICCMER nu s-a respectat recomandarea de a se lucra de acasă, deși unii angajați, mai ales cei cu copii, au făcut asemenea solicitări. Li s-a răspuns cu nu. Cît privește materialele de curățenie și dezinfecție, care au lipsit cu desăvîrșire, numai după ce i s-a atras atenția colonelului Marinescu că lipsa lor încalcă legea, acestea au apărut în 15 minute, mai puțin firma de curățenie.

S-a făcut și o nouă ”evaluare” a cercetătorilor, printr-un procedeu socotit de aceștia drept incorect. Alexandra Toader a obligat un cercetător să-și evalueze colegii, ceea ce e ilegal, dar a și stîrnit mici furtuni în institut. Colegul Cosmin Budeancă le-a pus unora nota 1. Alte furtuni sînt stîrnite de preocuparea conducerii numai de a penaliza ”pentru întîrziere” cercetătorii, în plină stare de alertă, cînd nimic din activitatea lor științifică nu motivează să stea opt ore la birou. Aceste sancțiuni nu s-au dat cu respectarea procedurilor, prin ”comisia de disciplină”, ci prin acte arbitare ale președintei Alexandra Toader. De altfel, unul dintre foștii apropiați ai președintei Toader, șeful de la ”personal” Bogdan Bărăgan, care a intrat însă în coliziune cu aceasta și a fost dat afară, înainte de a părăsi institutul le-a mărturisit cercetătorilor, făcîndu-și ”mea culpa” pentru că-i urmărise, ”din ordin” ce fac, cînd vin și cînd pleacă, că șefa lor nu-i scoate din ”handicapați” și că toate notificările pe care le primesc sînt redactate de fapt de colonelul Marinescu; acesta și apropiații săi de la Administrație ”vin cînd vor ei, nu au program fix, pe noi ne obligă să semnăm în condică ora și minutele la care sosim și plecăm”, mi-a mai scris un fost coleg.

Ultimul ordin al domnișoarei Toader este și el absolut halucinant: pentru că avea impresia că bibliotecara stă degeaba, a dat dispoziție ca toate cărțile din bibliotecă să fie reașezate în rafturi, după mărime. Te-ai aștepta ca un doctor în istorie să aibă măcar idee despre biblioteconomie, dar nu e așa. De fapt, și cu acest doctorat e o poveste deosebit de interesantă, dar ea nu-și are locul aici. Asemenea întîmplări au stîrnit atît consternarea, cît și rîsul angajaților. Mai ales ultimul, cel cu ”alinierea” cazonă a cărților în bibliotecă.

Dar lucrurile la IICCMER nu mai sînt deloc de rîs. Insituția nu doar că s-a ”militarizat”, dar tot ce se întîmplă aici devine secret, deși e vorba de o instituție publică deschisă, pe care am gîndit-o, atunci cînd eu am înființat-o în 2005, să facă publice crimele și abuzurile regimului comunist. Fapte care, de la începutul acestei săptămîni, au devenit ”informații confidențiale” deținute de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. De fapt, exclusiv de Alexadra Toader.  

Totul, de la cercetarea științifică, la administrația IICCMER a devenit ”confidențial”

După ce au unii au refuzat să semneze nou ”Contract de Confidențialitate”, cei care și-au găsit acest curaj au fost amenințați direct că dacă nu-l vor semna, vor fi dați în cele din urmă afară. Contactul în sine arată și de ce: IICCMER devine o instituție civilă militarizată. Cam ca Serviciul Român de Informații, numai că nu adună informații care privesc apărarea securității naționale, ci informații cu privire la încălcarea drepturilor și libertăților omului în timpul regimului comunist și cu privire la abuzurile și crimele Securității, în special, pe care însă IICCMER, ca model de funcționare internă, începe să o copieze. Căci acest contract este într-adevăr un act intern halucinant, cum nu mi-a mai fost dat să parcurg pînă acum. Iată despre ce e vorba.

Instituția e ”reprezentată legal de către d-na Alexandra Toader, în calitate de Președinte Executiv și denumit în cele ce urmează Institutul”. Cu alte cuvinte, prin acest preambul, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc  devine, pur și simplu, Alexandra Toader. Iar ea devine stăpîna și beneficiarul unic, de necontestat a întregii activități de la IICCMER.

”Obiectul prezentului contract îl reprezintă asigurarea confidențialității tuturor faptelor, documentelor, datelor și informațiilor provenind de la IICCMER și care fac referire la realizarea scopului și obiectivelor Insitututului, puse la dispoziția salariatului/prestatorului de servicii, sau de care acesta ia la cunoștință în exercitarea funcției ori atribuțiilor profesionale, în baza contractului individual de muncă/contract de prestări servicii. Informațiile de interes public vor fi diseminate de către solicitanți, doar în baza mandatului/aprobării Președintelui executiv”.

Cu alte cuvinte, nu legea, ci Alexandra Toader decide care sînt informațiile de interes public. Pînă una-alta însă, toate sînt secrete, sau ”prezumate” de a fi secrete, după cum se arată la articolul 2 al acestui contract pe care angajații IICCMER au fost siliți să-l semneze:

”Informațiile confidențiale sînt informațiile cuprinse în înscrisuri, imprimări pe bandă magnetic, descoperiri, idei, concepte, secrete profesionale, tehnici, proiecte, machete, scheme logice, programe de calculator, documente de licitație, planuri strategice, planuri de marketing/financiare, strategiile și procedurile de lucru folosite de activitatea Institutului, locații, amplasamente, proiectele de studiu/execuție sau orice de natură care vizează activitatea Institutului, condiții comerciale/de colaborare special agreate cu anumiți parteneri, informații referitoare la numele colaboratorilor/prestatorilor, precum și alte informații tehnice/financiare sau afaceri, informații privind structura operațională și de conducere a angajatorului, parole sau chei de acces la baze de date de orice natură, informații scrise sau sub orice formă material care au ajuns la cunoștința salariatului direct și/sau indirect”. Adică, tot – de la cercetarea științifică și pînă la ”bucătăria” administrării unei instituții publice devine ”confidențial”.

Mai mult, prin semnarea acestui contract, anagații IICCMER sînt obligați să obstrucționeze inclusiv eventuale instituții de control, ca să nu mai vorbim de aplicarea Legii 544, de acces la informațiile cu caracter public. Obligația ilegală a acestei sabotări, inclusiv a unui eventual control, dar și a justiției este prevăzută la Articolul 5, intitulat ”Dezvăluirea în virtutea legii”:

”Dacă salariatul este solicitat de către organele juridice sau administrative competente să dezvăluie informații confidențiale referitoare la Insitutut, în virtutea aplicării unei legi sau reglementări, salariatul va înștiința prompt conducerea Institutului. În cazul în care Insitututul nu obține un ordin, sau o altă dispoziție care să-i protejeze informațiile confidențiale, salariatul va dezvălui numai acele elemente din informațiile confidențiale considerate, în urma consultării unui consilier juridic, necesare a fi dezvăluite conform legii și va depune toate eforturile pentru a i se garanta că informațiile confidențiale vor fi tratate în conformitate cu condițiile privitoare la păstrarea confidențialității”.

Această normă este specifică și face parte numai din reglementările interne care statuează funcționarea serviciilor de informații și contrainformații. Acum, ea e parte integrantă a activității desfășurare la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care a devenit, nu știu dacă cu voia sau nu a acestuia, o anexă a SRI-ului (va urma).