"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Situația dramatică în care a ajuns Irina, o tânără jurnalistă diagnosticată patru ani la rând eronat, tratată pentru diverse afecțiuni severe, îndopată cu pastile puternice, cu efecte secundare devastatoare, arată cât de incapabil, ireponsabil, falimentar este sistemul medical românesc. Incapacitatea de a realiza o anamneză corespunzătoare și de a pune un diagnostic corect sunt înspăimântătoare în condițiile în care Irina, ajunsă între timp în grija părinților pensionari și imobilizată la pat de mai multe luni, a fost tratată ani în șir de boli grave pe care, de fapt, nu le avea: schizofrenie, Parkinson, obezitate determinată de medicația puternică ce i-a fost administrată, cancer osos etc.
Diagnosticul corect a venit abia acum o lună, după ce tânăra nu s-a mai putut ridica din pat: organismul ei secretă cortizol în exces, situție care poate fi corectată printr-o intervenție chirurgicală nu foarte complicată.
Redăm mai jos povestea Irinei, așa cum a fost relatată recent, pe Facebook, de amica sa Alina Constantinescu:
„Astăzi voi scrie povestea incredibilă a prietenei mele Irina.
O poveste care va va cutremură pentru că fiecare dintre noi ar putea experimenta așa ceva în sistemul de sănătate din România.
Irina era jurnalist la știri și era un om prietenos, deschis, mereu activ, mergea la concerte și evenimente culturale.
Într-o zi, fără niciun istoric psihiatric, a avut un episod psihotic.S-a crezut că lucrând la știrile de noapte s-a acumulat oboseală și a clacat.
A fost internată la Obregia și trimisă acasă cu diagnosticul de schizofrenie. Și-a părăsit apartamentul din București, jobul și s-a mutat cu părințîi, acum pensionari, într-un orășel din provincie. Stătea acasă și lua antipsihotice zilnic. Toate antipsihoticele au efecte secundare serioase. Printre altele, Irinei i-au provocat ceea ce se numește diskinezie tardivă (o tulburare de mișcare cauzată de utilizarea pe termen lung a medicamentelor neuroleptice). Diskinezia tardivă se caracterizează prin mișcări faciale necontrolate, cum ar fi mișcări de mestecare în gol sau tremur al mâinilor.
Mama ei a dus-o la un medic din Constanța, profesor universitar la Universitatea Ovidius care i-a pus diagnostic de Parkinson, văzându-i tremurul mâinilor. Nu s-a gândit să asocieze mișcarea cu tratamentul cu antipsihotice. Așa că a luat și pastilele de Parkinson pe lângă alea de schizofrenie.Între timp, de la 1.50 metri cât are ea și 45 de kg, a ajuns la 85 de kg, deși nu mânca mai mult decât înainte. A ajuns astfel la obezitate de gradul 2, cea mai gravă în afară de obezitatea morbidă.Nu se mai putea mișcă decât greu, nu mai putea nici să își facă baie singură. S-a crezut că pastilele antipsihotice au îngrășat-o astfel, pentru că asta e unul dintre efectele lor secundare. La obezitatea asta a fost nevoie de o operație de micșorare a stomacului. Înainte de operație s-a văzut că are tensiunea 20 și ceva și cu toate pastilele date în spital să i-o scadă, tensiunea nu scădea. Atunci o doctoriță cardiolog a zis că s-ar putea să aibă ceva la glandele suprarenale, și de aceea nu scade tensiunea. După operație a slăbit iar la 50 kg, însă au început să apară alte simptome fizice ciudate. Avea un par frumos și foarte des, care i-a căzut aproape de tot. Irina este o fată foarte frumoasă. Fața i s-a modificat. Deși avea doar 50 kg, fatza i s-a latzit și s-a făcut rotundă, roșie și umflată, cu pleoapele inflamate. Mâinile și picioarele i s-au făcut subțiri, cu pielea foarte fragilă, iar grăsimea s-a depus doar pe pântec și pe spate, formând o cocoașa. Pe corp i-au apărut peste tot vânătăi mari și negre, fără să se fi lovit.
Între timp, părinții au continuat să o ducă la medici. Gândindu-se la ce a zis doctoriță aceea cu suprarenalele, au dus-o și i-au făcut un tomograf, care a arătat într-adevar că sunt niște formațiuni pe glandele suprarenale. La 3 endocrinologi a fost Irina. Recomadarea pe care a primit-o a fost să manace fără vanilie și sare. Atât. I s-a zis că formațiunile alea nu reprezintă nimic grav. Între timp, starea ei de sănătate s-a deteriorat și mai mult. A căzut de pe o scară cu 3 trepte în fatza casei și nu s-a mai putut ridica din acel moment. A zis că efectiv nu își poate ține pe picioare corpul, deși avea doar 50 kg. Din aprilie,de când a căzut a stat doar în pat. Mama ei o spală, o schimbă. A fost internată la un spital din provincie să vadă de ce nu poate stă în picioare și i s-a zis că nu are nimic, nu se vede nimic în neregulă. Părinții au internat-o apoi la București la un spital public și acolo i s-a făcut RMN cerebral și RMN de coloana vertebrală. Acolo s-a văzut că Irina avea 3 fracturi la coloana și unul dintre șolduri fracturate. Nu o durea nimic însă, lucru foarte ciudat. Doctorii i-au zis mamei ei că are scleroză în plăci. Alți medici i-au zis că are tuberculoză osoasă. Au fost până și la Streinu Cercel.
În cele din urmă, au apelat pentru opinia medicală la un neurochirurg de top din România, care a terminat la Stanford. El le-a zis că este cancer la oase. Părinții ei au fost terminați la aflarea acestei vești. În timpul asta, Irina zăcea în pat; din aprilie până acum a stat numai la pat.
Acum o lună am contactat echipa de neurochirurgie de la Brain Institute la Monza, știam că este un neurochirurg foarte bun acolo, Sergiu Stoica. Le-am dat un mail cu tot tabloul clinic și am trimis CD-ul cu RMN cerebral. Am primit răspuns pe mail, că totul e normal dpdv cerebral. Nu ne-au cerut niciun leu pentru opinia medicală. Ne-au trimis către un endocrinolog cu care cei de la Brain Institute colaborează, căreia i-am scris pe e-mail povestindu-i tot tabloul clinic ( Dr. Simona Jercalau). Ne-a dat o lista de analize să ii facem Irinei, tot așa fără să ne ceară niciun ban, comunicând doar pe e-mail. Părinții au adus-o pe Irina la București, purtând-o pe brațe, în 3 clinici să ii facă investigațiile. Am fost atunci și la un neurolog foarte bun, dr Vasile Titus Mihai de la Spitalul Militar, care i-a dat să facă niște teste de oase și mușchi. Văzând rezultatele, dr Vasile a zis că mușchii sunt atât de slăbiți și oasele așa de fragile că se pot rupe la mișcări foarte simple și că pericolul este să rămână paralizată, dacă ajunge la măduva. Apoi au venit toate rezultatele și au fost puse cap la cap și medicii mai sus menționați au găsit, după 4 ani de chin, boală Irinei.
Nu avusese niciodată niciuna dintre bolile de mai sus, a luat 4 ani degeaba pastile de schizofrenie, nu a avut niciodată nimic din ce au zis medicii, unul sau altul. Tot ce a avut a fost foarte mult cortizol în organism, cortizol produs de acele formațiuni de la suprarenale. Irina are cortizolul peste 1000, enorm. Cortizolul asta mare face ravagii în corp: oasele își pierd densitatea, mușchii slăbesc, corpul se transformă, pot apărea episoade psihotice în anumite situații, ai diabet(Irina a făcut și asta), ai hipertensiune, pe scurt îți cedează corpul. E șocant că după 4 ani de mers la doctori nu a făcut nimeni o asociere a diverse elemente clinice și s-a ajuns la o degradare enormă a sănătății ei. Fiecare medic a privit printr-o singură lentilă, nu există colaborare interdisciplinară, nu există diagnosticieni OK. E șocant că Irina a luat 4 ani medicamente pentru schizofrenie, ea neavând o problema psihică, ci fizică.
Ce are Irina se numește Boală Cushing, o boală rară care afectează anual 2-3 persoane dintr-un milion și se rezolva printr-o intervenție chirurgicală: se scot formațiunile de pe suprarenala, sau suprarenala cu totul și corpul începe să producă cortizol în cantități normale. E că un deșert când vine ploaia, se reface. Densitatea oaselor crește, mușchii foarte slăbiți, cu fizioterapie multă își refac din funcții, corpul se transformă înapoi cum era. Rămasă netratată boală Cushing duce la moarte, iar Irina a fost foarte aproape de asta. Din păcate la institutul Parhon, de endocrinologie, nu mai este nici măcar un chirurg care operează pe suprarenale. A fost unul care acum este doar în privat. Am luat legătura cu dansul și am programat-o pe Irina la operație pe 13 noiembrie. Chirurgul a zis că din tinerețe nu a mai văzut un caz de Cushing care să fie nediagnosticat atâția ani, s-a crucit că e posibil așa ceva. Dar există speranța, pentru prima oară în 4 ani, că se va face bine. Părinții Irinei sunt pensionari, iar Irina are o pensie pe caz de boală de 600 de lei. Va fi nevoie de bani pentru operație, care costă cam 5000 Euro și apoi pentru recuperare într-o clinică de fizioterapie.Dacă vreți să ne ajutăți cu o suma, oricât de mică, las aici contul tatălui Irinei. Menționez și faptul că mobilizarea noastră este în scop strict umanitar, familia nu își dorește că această nenorocire să fie capitalizată mediatic. Puteți ajuta donand aici: Gălușcă Timofei RO51BRDE140SV35432901400 Domicilierea contului.Sucursala Constanța.Bulevardul Mamaia nr.250 SWIFT BRDEROBU cont în RON.”
