Pierdut președinte de țară. Găsitorului, nicio recompensă!


Pierdut președinte de țară. Găsitorului, nicio recompensă!

Este greu să scrii despre un personaj care nu face nimic. Pe de altă parte, chiar dacă nu face nimic, consumă. Consumă resurse publice. Are salariu mare, are un buget consistent, de circa 60 de milioane de lei pe an, și are la dispoziție 255 de angajați,  iar când va pleca va avea pensie specială, vilă de protocol și pază. 

Niciodată nu am avut încredere în personajul Iohannis pentru că-i știam trecutul uselist. Țin minte cum îl plimbau Geoană și Antonescu pe post de candidat la funcția prim-ministru, în 2009, iar el tăcea – ca de obicei - și zâmbea fericit că l-au scos la târg. Omul a ajuns președinte fiindcă alternativa era Ciuma Roșie. Iar evoluția sa era previzibilă: al doilea mandat va fi o lungă vacanță. Dar tot a reușit să mă surprindă viteza cu care a dispărut din viața publică de vreo câteva săptămâni, deși criza nu s-a încheiat. 

În primul rând, campania de vaccinare din România este complet înmlăștinită. Și toți știm de ce: vaccinarea nu ajunge în orașele mici și-n mediul rural. Este nevoie de un impuls. Iohannis ar fi trebuit să fie primul să dea un exemplu, să facă muncă voluntară la un centru de vaccinare sau să discute cu primarii și cu Cultele pentru a le cere sprijinul. Dar omul nu mișcă un deget. La ora la care scriu, este plecat în Estonia – un stat ex-sovietic extraordinar de bine dezvoltat, dar sunt sigur că Iohannis nu va învăța nimic de acolo. 

În al doilea rând, Comisia Europeană a făcut praf România în ultimul raport privind starea Justiției: guvernarea de dreapta n-a schimbat nimic din legile lui Dragnea. Iohannis tace, din nou. Se închid pe termen lung speranțele ca România să intre în spațiul Schengen. Domnul președinte și-a făcut campanie spunându-ne cât de tare susține lupta anticorupție, dar acum, când guvernarea PNL-USRPLUS-UDMR refuză să ofere DNA-ului resursele necesare, nu mai suflă o vorbă. Nici nu mai discut despre decesul Agenției Naționale de Integritate (ANI), instituție lichidată cu intenție cu complicitatea noii puteri. 

Și, în al treilea rând, aș mai vorbi despre un semi-eșec: mult discutatul Plan Național de Reconstrucție și Reziliență (PNRR), pe care Uniunea Europeană ni l-a trimis înapoi plin de corecturi. Domnul Iohannis a avut un mic puseu de efervescență, a chemat câțiva miniștri la Cotroceni și a decretat că totul va fi bine. Nu a fost. Draftul PNRR a venit înapoi, plin de observații tehnice. Abia în septembrie sperăm ca UE să ne aprobe PNRR. În acest timp, Italia a trecut deja propriul PNRR de ok-ul celor de la Bruxelles și va lua primii bani în iulie sau august. 

Îmi este clar că acest președinte e perfect pentru hoții care jefuiesc România: ei fură, el se uită în altă parte. De aceea l-a plăcut Dan Voiculescu și îl dorea premier, știa că-și poate face de cap în timp ce Klaus Iohannis se joacă cu lopățica prin tot felul de nisipuri exotice. 

Nici măcar nu-mi doresc ca acest individ să se trezească: mă tem că ar face mai mult rău decât bine. Decent ar fi să dea afară zecile de consilieri prezidențiali care dețin titluri pompoase și nu fac nimic (fiindcă el nu-i folosește), să-și taie bugetul și să transforme Palatul Cotroceni în muzeu. Lui îi ajung casele de vacanță de la mare și de la munte. 

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.