Se poate: cum l-a spulberat un camionagiu republican pe un ștab socialist din New Jersey!

Știu că alegătorii din România sunt dezamăgiți de “oamenii noi în politică“, dar le spun: se poate! Se poate ca politrucii învechiți în rele, criptocomuniști și securiști, să fie alungați și în locul lor să vină oameni decenți, corecți și cinstiți. De aceea vă scriu, aici, scurta istorie a camionagiului Durr, ales senator al statului New Jersey, pentru că nu trebuie să ne pierdem speranța! 

Camionagiul Edward Durr nu-i un sfânt, stimați prieteni din România. Nu e perfect, dar cine este? Om simplu, în sensul cel mai bun al cuvântului, care și-a petrecut viața muncind din greu ca șofer de camion. Tată a trei copii. Om decent care are câteva principii politice clare – libertate, taxe mici pentru ca mediul de afaceri să se poată dezvolta și dreptul constituțional de a purta armă - și se bate pentru ele. Cetățenii din New Jersey au crezut în el și l-au votat senator. Adversarul său a fost Edward Sweeney, un ștab socialist, de zece ani în Senatul statului New Jersey, ba chiar președinte al acestei camere. Durr a strâns donații de mai puțin de 10.000 de dolari și a cheltuit sub 5.000 USD (deși, inițial, s-a scris că ar fi cheltuit doar 153 USD). Socialistul Sweeney a colectat peste 1,3 milioane de dolari și a cheltuit circa 500.000 USD. Ca să înțelegeți mai bine contextul vă spun că New Jersey are nouă milioane de locuitori – cam jumătate față de România – și are un Legislativ cu 40 de senatori și 80 de aleși în camera inferioară. 

Două fapte aș mai adăuga, înainte de a trage câteva concluzii. Unu: tot la alegerile din 3 noiembrie, în Virginia, republicanii au zdrobit candidații republicani i-au zdrobit pe democrați, deși toată nomenklatura socialistă, de la Obama la Biden și Kamala Harris s-a dus acolo ca să-și susțină candidații. Doi: în Minneapolis, locuitorii au respins cu o largă majoritate propunerea de desființare a departamentului de poliție și înlocuirea sa cu un șa numit “departament al siguranței publice“. 

Concluziile mie mi se par clare:

- Aici, în Statele Unite, americanii se întorc împotriva socialiștilor. Bătălia nu e câștigată și n-am dubii că se va juca murdar, dar este evident că această țară nu se va lăsa condusă de extrema stângă.

- Propaganda socialistă a început deja să-l murdărească pe Durr, dar nu-i merge. Omul a muncit din greu toată viața sa, nu-i vreun bogătaș și nici nu poate fi taxat drept “extremist “ (etichetă tipică folosită de propaganda comunistă, când un alegător crede cu fermitate în ideile sale) – dimpotrivă, cine-i citește declarațiile, constată că e un ins decent și modest, care-și știe locul pe această planetă. Ce crede el, cred zeci de milioane de americani: taxe mici, libertate, drept de a purta armă, așa cum ne garantează Constituția.

- În România sunt mii sau zeci de mii de oameni ca Durr: “hard-working people“, cinstiți, de dreapta, conservatori. Nu bugetari cu averi imense făcute misterios, peste noapte. Alte mii sau zeci de mii de astfel de români sunt și-n diaspora, forțați să plece pentru ca familiile lor să beneficieze de o educație decentă și de un sistem de sănătate pus în slujba pacientului. Însă trebuie să-și facă curaj. Să se bată. Să nu mai spună: totul e pierdut, nu se poate face nimic. E fals. Durr a mai candidat, prin 2017, și a pierdut. Acum, în 2021, avea zero șanse în fața unui tiranozaur de talia lui Sweeney. Dar puterea votului liber este miraculoasă! 

Înțeleg foarte bine ce gust amar lasă așa-zisele partide de dreapta din România. Însă ar fi cumplit să ne predăm și să lăsăm Ciuma Roșie să ne râdă în față, mai ales dacă reușește să se întoarcă la putere cu ajutorul noului USL. V-am mai spus, stimați prieteni din România, că eu sunt un om optimist. După dezastrul de acum, după eșecul trupei de impostori care a confiscat dreapta, avem uriașa oportunitate de a construi. Niciodată nu trebuie să spunem că în această țară, România, “nu se poate“.