"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Fostul director al FBI Robert Mueller, care a decedat zilele trecute la vârsta de 81 de ani, va rămâne în istoria SUA una dintre figurile publice cele mai interesante în raport cu abordarea curajoasă și integră a sarcinilor de serviciu, iar în raport cu România, „mastermind-ul” (autorul) unei variante de luptă anticorupție sclipitoare, care ar fi întărit statul și ar fi redus semnificativ corupția endemică dacă ar fi fost aplicată în spiritul valorilor democratice, fără agresive intruziuni de natură politică. Detalii mai jos!
Mueller, un republican, fusese numit de George W Bush la conducerea FBI-ului în 2001. Când a ajuns la sfârșitul mandatului de 10 ani prevăzut de lege, succesorul lui Bush, Barack Obama, impresionat de realizările lui Mueller, i-a prelungit mandatul cu încă doi ani.
Era la FBI de doar șapte zile când Al-Qaida a deturnat avioane pentru a lovi ținte și instituții vitale din New York și Washington. Bush și vicepreședintele său Dick Cheney au aprobat utilizarea a ceea ce administrația numea eufemistic „tehnici de interogare îmbunătățite”, precum waterboarding-ul (tortura cu apă) și alte forme de tortură împotriva teroriștilor suspecți. Mueller a distanțat FBI-ul de aceste practici. În timp ce CIA tortura suspecții, Mueller a interzis agenției sale să participe. El a declarat că nu credea în coerciție și a ordonat agenților FBI să părăsească încăperea dacă vedeau că suspecții erau torturați.
Într-o altă reacție panicată la 11 septembrie, administrația Bush a acceptat extinderea supravegherii interne, încălcând Constituția. Când, în 2004, a venit momentul reînnoirii interceptărilor telefonice fără mandat, Mueller a amenințat că va demisiona, iar Bush și Cheney au fost nevoiți să dea înapoi.
Ulterior, în calitate de procuror special al SUA, a condus o anchetă privind interferența Rusiei în alegerile prezidențiale din 2016 și presupusa colaborare cu echipa de campanie a lui Donald Trump. Trump a fost furios din cauza anchetei care a durat doi ani și care a dominat o mare parte din primul său mandat prezidențial. El a calificat-o în repetate rânduri drept o „vânătoare de vrăjitoare”.
Raportul lui Mueller, publicat în 2019, nu a fost concludent. A relevat anumite legături între ruși și persoanele din anturajul lui Trump și a constatat că candidatura acestuia la președinție a beneficiat de scurgerile de informații din partea Rusiei care au subminat campania democraților. Însă nu a reușit să dovedească o colaborare din partea campaniei lui Trump.
El a menționat însă zece episoade în care Trump și consilierii săi ar fi obstrucționat ancheta. Acest lucru ar fi putut duce la punerea sub acuzare, dar Mueller a emis ceea ce a fost, practic, un verdict care nu indica vreo vină concretă. În cel mai controversat și mai incriminator pasaj al raportului, el a scris: „Deși acest raport nu concluzionează că președintele a comis o infracțiune, nici nu îl exonerează.”
Preşedintele american Donald Trump și-a exprimat satisfacția față de moartea lui Mueller, într-o postare pe Truth Social: „Robert Mueller tocmai a murit. Bine. Sunt încântat că a murit. Nu va mai putea face rău celor nevinovaţi!”
Jurnalistul român Alex Costache (TVR) amintește, într-o postare pe pagina sa de Facebook, rolul avut de Mueller în combaterea corupției din România, fiind cel care a avut ideea înființării așa-numitului binom SRi-DNA:
„Mai trebuie spus un lucru acum după moartea fostului șef FBI Robert Mueller, în afară de faptul că a investigat legăturile dintre Rusia și campania lui Donald Trump din 2016.
El a avut ideea înființării binomului SRI-DNA din România și i-a transmis acest lucru fostului director SRI George Maior în 2006.
Vezi cablograma dezvăluită de Wikileaks în 2011 în foto atașată.
Ideea a putut fi pusă în practică ”in full” abia în 2013 când la șefia DNA a venit Laura Codruța Kovesi. Până atunci a fost Daniel Morar, un procuror pur-sânge, dar care se opunea colaborării serviciilor cu procuratura (sau oricum voia ca procuratura să fie șefa).
Dacă mă întrebați pe mine, Mueller a greșit parțial, nu trebuia creat doar un binom, ci un trinom SRI-DNA-ANAF, adică informație-anchetă-recuperare prejudicii.
În fine, ideea a fost foarte bună și s-a văzut. Ați văzut în Narcos, poliția putea acționa eficient atunci când avea informații bune (golden intels).
Niciodată parchetele nu au funcționat așa bine ca atunci când au avut infos de la SRI. Și mă refer aici la perioada 2005-2007 când DIICOT a furnizat marile dosare Patriciu, Iancu, Tender, Iacobov, etc și la perioada Kovesi la DNA.
Evident au fost și unele excese. Au fost anchete fast-forward, veneau probele de la SRI, DNA audia inculpații și îi livra cu fundiță instanțelor. Așa s-au strecurat și unele erori punctuale. Însă dacă sunt probleme la o pompă de benzină nu înseamnă că trebuie să dărâmi toată benzinăria.
În fine, așa cum a spus și Mueller, România a avut de ales între un model european și unul american.
Fiind pragmatici, americanii au zis: „Dacă avem înregistrări cu persoane corupte realizate în scopul obținerii de informații, de ce să nu folosim aceste înregistrări și în instanță ca să îi pedepsim pe corupți”?
Aceasta este una dintre diferențele majore între SRI-ul lui Maior și cel al lui Hellvig. Primul a ales modelul american, al doilea pe cel european.”
Articolele vremii din presa din România au relatat despre vizita lui Mueller la București, ocazie cu care acesta arăta că peste 570 de ofițeri SRI fuseseră pregătiți în programele FBI. Detalii AICI
