Resetare totală (totul sau nimeni)

Dacă tot a devenit stat în stat, nu văd de ce justiția nu ar deveni statul însuși, cu tot cu ceea ce unii demască, pervers, drept „falsă societate civilă”. Tot și toți cei care mișcă între granițele Republicii România, de luni, se supun unor reguli instaurate de la zero. Pentru a ajunge la acest punct post-diluvian, la propriu, vor fi anulate Constituția, Codurile civil și penal, alături de cele procedurale, corpusul de legi organice și nu numai adoptate de Parlament, începând cu Decretul-Lege nr. 1 din 26 decembrie 1989. În continuare, se vor anula toate actele de înființare ale asociațiilor, firmelor, confederațiilor, sindicatelor, partidelor, uniunilor de creație, cluburilor sportive, ligilor profesionale și fundațiilor care au avut imprudența să creadă că există într-o ordine de drept. Statutul BOR va fi declarat aplicabil doar în diaspora, iar în țară, până la clarificări procedurale, se va suspenda orice pomenire liturgică având efecte publice. Se va generaliza Botezul cu apă uscată.

Cu simțul completitudinii și al noului capitol istoric sclipind-i în ochi, justiția va anula unilateral toate convențiile, tratatele și alianțele internaționale din care România este parte. Țara se va autosuspenda din ONU, NATO, UE și, pentru siguranță, din propria geografie. Granițele vor rămâne provizorii până la recuperarea tuturor teritoriilor pierdute, limba română va fi folosită sub rezerva soluționării contestațiilor din partea asociațiilor de părinți și elevi nemulțumiți de notele de la ultima evaluare națională și de la bac, iar imnul național actual va fi înlocuit de cel de dinainte de decembrie 1989, existând suspiciuni rezonabile privind ilegalitatea procedurii prin care a fost ales. Drapelul, firește, se va arbora cu titlu provizoriu, cu o bandă anunțând că este versiunea BETA, până la pronunțarea definitivă.

Da, pare nebunesc, ceea ce și este. Oricât ar îndemna rațiunea să întrebăm dacă nu cumva PNL a ignorat, neglijent, pe fugă, niște reguli interne acum restabilite de instanță în efectele lor, așa cum DIICOT a ajuns, în cazul Dumbrava, al filantropiei haiducești, să identifice un GIO, concluzia de moment nu este decât una: am intrat în epoca în care statul nu mai merge înainte, nu se reformează, nu se repară, ci se suspendă pe sine cu aer de solemnitate. România doi anapoi!

Doxa!