A apărut ”Biblia femeilor”, cartea unei erezii contemporane – feminismul creștin

  • ACP
  • Dec 3, 2018, 01:18
  • 1296

Stânga a pornit de la primele momente ale existenței sale ca mișcare inamică a credinței creștine, pe care ar fi trebuit să o înlocuiască și apoi să o distrugă definitiv. Legea lui Dumnezeu care trebuie respectată peste legile oamenilor, iubirea pentru Creator care generează iubirea față de creație, respectul pentru viață, mila, respectul pentru proprietate, mai toate datele esențiale ale credinței creștine trebuiau negate și șterse din mințile celor care urmau să fie guvernați de urmașii iacobinilor și membri ai religiei lui Marx. Singura mare problemă era că atacul asupra creștinismului producea și produce un efect paradoxal-când sunt martirizați creștinii, Biserica se întărește. ”Sângele martirilor e sămânța creștinilor” spunea Tertulian, scriitor bisericesc care a trăit în secolele II-III, perioadă în care creștinii erau în afara legii și trăiau cu pericolul martirizării dacă erau prinși mărturisind ori practicându-și credința, perioadă în care Biserica s-a răspândit în tot Imperiul roman.

Știind lucrurile astea, comuniștii au înțeles că pot lichida credința creștină doar ucigând rapid slujitorii Bisericii și cât se poate de mulți creștini, închizând și distrugând rapid locașurile de cult, dar obligatoriu și infiltrând concomitent Biserica cu oamenii lor și alterând cu aceștia adevărurile de credință. Modul acesta de lucru a fost pus în aplicare în URSS, unde au fost uciși peste 100.000 de slujitori ai Bisericii, timp în care membri ai poliției secrete au fost îmbrăcați în odăjdii și trimiși să slujească la altare, de unde clamau că marxismul este, nici mai mult nici mai puțin decât împlinirea învățăturii creștine. S-au tipărit tone de maculatură cu erezia asta înfiorătoare, care nu a avut însă vreun efect covârșitor asupra învățăturii creștine, chiar dacă în Rusia au rămas închinători la icoanele cu Stalin până în zilele noastre. 


În lumea catolică a Americii latine a fost implantată de strategii comuniști Teologia eliberării, o altă erezie majoră care folosea textul evanghelic în forma sa canonică, dar dându-i un înțeles revoluționar roșu, conform nevoilor marxismului latino-american. Teologia eliberării era profesată și practicată de o mână de agenți comuniști infiltrați în Biserica Catolică, făcuți preoți,
https://www.lifesitenews.com/opinion/catholic-abuse-crisis-is-likely-no-accident-but-a-strategy-to-destroy-churc care au luptat cu arma în mână împotriva lumii vechi, neprogresiste după standardele leniniste.

Gruparea ELN (Ejército de Liberación Nacional) care încă operează în Columbia, fondată în 1964 de agenți pregătiți în Cuba, a fost condusă la răstimpuri și a avut mereu în conducere și câte un agent infiltrat în Biserica Catolică ca preot adept al Teologiei eliberării. Camillo Torres Restrepo, unu dintre agenții făcuți preoți, profesor universitar cunoscut în Columbia anilor '60, a murit luptând de partea ELN, devenind ”martir” al cauzei comuniste, exemplu pentru o minoritate de rătăciți din Biserică ce nu au întârziat să se alăture grupării coordonate din Cuba. În anii '70 a ajuns la conducerea ELN un alt agent-preot, spaniolul Manuel Perez Martinez, care a încercat să prezinte marxismul cubanez, care e profund anticreștin, ca învățătura conformă creștinismului catolic. Și toate acestea se întâmplau deși era cunoscut că mai toți papii condamnaseră stânga politică încă de la apariția acesteia, http://inliniedreapta.net/marile-ispite-si-incercari-ale-bisericilor-zilelor-noastre/ iar creștinii catolici din Europa și Asia se opuneau deschis comunismului, mulți dintre ei devenind martiri, dându-și viața în lupta împotrivă acestuia.

Occidentul zilelor noastre a suportat apoi asaltul propagandei gay în interiorul comunităților creștine, ajungându-se la susținerea cauzei militante homosexuale, așa cum a fost concepută de comuniștii infiltrați în Statele Unite, din interiorul unor biserici protestante cunoscute până acum tocmai pentru rigoarea extremă cu care interpretau textele biblice. Pastori și episcopi care își recunosc deschis patima homosexuală și care sunt mândri de asta, care acționează pentru promovarea acestui mod de viață, sunt prezenți în Biserica Anglicana, în cea luterană și la multe alte denominațiuni cunoscute.

Dar toate acestea se făceau cu textul biblic nemodificat. Era momentul să se meargă mai departe.

Revoluția sovietică din 1917 a avut în primele rânduri și lidere ale mișcării feministe, care au dat lumii standardul femeii în sfârșit eliberate de patriarhat, de constangerile familiei, de morala lumii vechi, de viață – femeia sovietică. Atee pentru țările comuniste, militanta feministă a apărut în propaganda pentru Occident și ca apărătoare a adevăratei învățături creștine dar profesând un creștinism simulat, cât se poate de îndepărtat de sensurile lui reale. În America latină, unde fusese lansată o învățătură ”creștină” modificată pentru a o face potrivită propagandei marxist-leniniste, unde erau intelectuali dar și credincioși mai puțin pregătiți care acceptau ceea ce se numea Teologia eliberării ca teologie creștină, a fost ușor să apară și un feminism revoluționar asemeni celui sovietic, dar numit de propagandă creștin. Ada Maria Isasi Diaz este o cunoscută exponentă a feminismului latin din America. Născută în Havana, crescută în Statele Unite cu educație creștină, a luptat pentru drepturile femeilor de a fi hirotonite în Biserica Catolică. După ce a fost excomunicată pentru ereziile mărturisite, a devenit pastor al unei grupări ce se formase în jurul ei, iar ca pastor a cununat doi homosexuali, lucru care i-a îndepărtat în bună parte pe cei care o urmaseră. Teologia concepută de ea, expusă în cartea ”Mujerista Theology”, e una relativ simplă – femeile latine vin în majoritate la slujbele Bisericii Catolice, deci se cuvine să devină preoți și să participe la luarea deciziilor în Biserică. Totodată, cerea o reorientare radicală a învățăturii de credință, care să aibă ca referință experiențele femeii și lupta ei pentru supraviețuire, nu Biblia, care oricum trebuie reinterpretată. https://www.nytimes.com/2012/06/06/nyregion/ada-maria-isasi-diaz-dissident-catholic-theologian-dies-at-69.html

Solicitarea ei nu a rămas prea mult fără un răspuns adecvat. La sfârșitul acestei toamne a fost lansată ”Une Bible des femmes”, scrisă de două autoare, Elisabeth Parmentier și Lauriane Savoy, care predau teologie protestantă la Universitatea din Geneva fondată de Calvin. Numele cărții se vrea un omagiu adus celei scrise de sufrageta Elisabeth Candy Stanton cu un comitet de 26 de femei, în 1898, ”Woman's Bible”, care era tot o interpretare feministă a textelor biblice, curățate de tot ceea ce ar sugera supremația masculină, dar care nu a fost acceptată nici măcar de militantele feministe ale acelor ani.

Cele două autoare, ajutate de un grup de 20 de teologi, probabil de la aceeasi universitate, au refăcut textul biblic astfel încât să nu mai apară ori să nu mai fie sugerată în acesta supunerea femeii față de bărbat în ordinea lumii create și guvernate de Dumnezeu.
https://www.nouvelobs.com/societe/20181127.OBS6117/une-bible-des-femmes-pour-une-lecture-feministe-des-textes-sacres.htm

Reinterpretarea și refacerea în sensul feminist al textului Bibliei erau necesare acestui curent al stângii, deoarece militante cunoscute ale feminismului radical creștin (sic) declarasera că nu se poate reforma un creștinism bazat pe textele canonice ale Bibliei. Mary Daly, originară din Irlanda, deținatoare a trei doctorate (în teologie și filozofie), prima femeie care a predicat la Harvard Memorial Chapel, a făcut cunoscut de la înaltul amvon, în 1971, că a trecut de la dorința de a reforma Biserica Catolică, la aceea de a ieși din Biserică, lucru pe care l-a recomandat audienței sale, pentru că, a susținut ea, starea femeii nu poate fi ameliorată în interiorul instituției divino-umane. Numai că Biserica trăiește după cuvântul Domnului, așa cum a fost revelat în Biblie, astfel că ieșind din Biserica aceasta rămâne nereformată, rămâne un bastion nealterat al ideilor considerate conservatoare și tocmai de aceea, doar schimbând Biblia și reinterpretând-o, se poate schimba și Biserica întreagă, așa cum a visat stânga politica de la apariția ei.

Astfel, apariția cărții celor două autoare protestante nu este un eveniment marginal – este un moment de referință pentru propaganda feministă, o încercare nouă de a altera învățătura creștină și de a schimba Bisericile din interior după cum doresc neprietenii acestora.