Ajutorul necondiționat oferit Ucrainei, prima mare greșeală de politică externă a Guvernului Orban

Guvernul Orban tocmai ce a comis prima greșeală în materie de politică externă: Executivul va trimite ajutoare în Ucraina, pentru lupta împotriva coronavirusului.

Acum eu nu zic să nu ne ajutăm vecinii aflați la grea încercare, departe de mine gândul ăsta, însă în cazul Ucrainei, la fel ca în cel al Republicii Moldova, aceste ajutoare trebuie strict condiționate. Pentru că ce face Ucraina cu etnicii români de acolo este o mare barbarie, pe care se pare că nimeni de la București nu o vede și nu o tratează corespunzător.

Am fost acolo și tot ce vă spun am trăit pe propria piele. Cea mai mare durere a românilor din Ucraina este că România i-a uitat. Ucraina duce o luptă acerbă împotriva a tot ce este românesc: școli, biserică și presă. Cernăuțiul a devenit un oraș în care limba română nu prea se mai aude. Ucrainenii nici măcar în limba engleză nu îți răspund. Asta am pățit la un supermarket în Cernăuți.

Herța, Bănceni și Mahala exprimă uriașa durere a românilor de acolo. Cine vrea să cunoască suferința românilor bucovineni, să meargă la Mahala. Doamna primar Elena Nandriș este una dintre cele mai puternice voci ale românilor din nordul Bucovinei.

Să nu uităm nici faptul că președintele actual de la Kiev a declarat că România ar fi ocupat Ucraina, deși Ucraina nici nu exista ca stat pe atunci. Așadar, pe cine vrea guvernul de la București să ajute?

Părerea mea este că, dacă vrea să facă o treabă bună, Cabinetul Orban ar trebui să înființeze un post de secretar de stat care să se ocupe de relațiile cu comunitățile românești din Ucraina. La fel cum este postul pe care acum îl ocupă Ana Guțu, în legătură cu Republica Moldova. Iar  această  funcție să  o ocupe cineva care  este o voce puternică  în zonă (momentan  îmi  vin în minte numele domnilor Marin Gherman sau  Iurie Levcic).

Cât despre ajutoare, acestea ar trebui distribuite preponderent în zonele în care trăiesc comunitățile românești. Asta ca să dea un semn că România nu i-a uitat.