Ambasadorul Rusiei, nimicit la Constanța: Rusia să prezinte scuze oficiale pentru atrocitățile comise de armata roșie în România! Halucinațiile antiromânului Valeri Kuzmin

Ambasadorul Federației Ruse la București – l-am numit pe dubiosul Valeri Kuzmin, notoriu pentru declarații și gesturi antiromânești – a participat, vineri, la o dezbatere găzduită de Universitatea ”Andrei Șaguna” din Constanța, unde a găsit de cuviință să evite cu ostentație întrebările spinoase venite din partea corpului profesoral și a studenților, revărsând, în schimb, cea mai purulentă propagandă putinistă împănată cu insulte la adresa României. De notat că evenimentul a fost organizat la inițiativa și la solicitarea Ambasadei Federației Ruse.

Atmosfera a fost una tensionată – lui Kuzmin i s-a strigat în față, în repetate rânduri, că Rusia trebuie să își ceară scuze în mod oficial pentru atrocitățile săvârșite de armata roșie în România.

Mai mult chiar, profesorul universitar Dorin Popescu relatează, pe Facebook, că diplomatul lui Putin a fost oprit cu vehemență de public din expozeul său ideologic și mincinos astfel încât evenimentul s-a transformat rapid într-un ping-pong acid presărat cu întrebări incomode, dar și cu părăsiri ale sălii, în semn de protest față de halucinațiile lui Kuzmin, care a debitat că regimul mareșalului Antonescu ar fi comis ”atrocități în afara teritoriului național”, că Maidanul de la Kiev ar fi fost regizat de ”teroriști”, că războiul din raioanele de est ale Donbasului ar fi fost generat de ”naționaliști” și ”teroriști” ucraineni, și că, finalmente, SUA ar fi vinovate pentru degringolada din relațiile internaționale.  

CITEȘTE și Turnătorii la Securitate care l-au invitat pe purulentul Kuzmin, ambasadorul lui Putin, la universitatea Șaguna din Constanța. Impostura cauționată de statul paralel al PSD

Podul.ro vă prezintă comentariile profesorului universitar Dorin Popescu:

”Despre o dezbatere ratată

Am participat astăzi la o discuție publică între ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Federației Ruse în România, ES Valeri Kuzmin și corpul profesoral și studenții Universității “Andrei Șaguna” din Constanţa. Discuția a avut loc sub forma unui “dialog deschis”, în Sala Senatului a Universității, precedat de o (tentativă de) alocuțiune a diplomatului rus pe tema “Relațiile dintre U.E., România și Rusia: istorie și perspective”. Evenimentul s-a desfășurat la inițiativa și solicitarea Ambasadei Federației Ruse în România.

Scurt tablou descriptiv al evenimentului:

Ambasadorul Federației Ruse a prezentat, sintetic, punctul de vedere oficial al Federației Ruse privind tema de mai sus. Apetența sa pentru digresiuni și ideologie a fost taxată de public, care a întrerupt de facto expozeul, substituindu-l cu un dialog spontan pe teme sensibile, astfel încât alocuțiunea inițială s-a transformat rapid într-un ping-pong cu teme tari.

Atmosfera a fost în general tensionată (acuze directe din sală privind politicile intervenționiste ale Rusiei în Crimeea, Donbas / Ucraina, Georgia etc., zeci de întrebări incomode, părăsiri ale sălii în semn de protest față de politicile asimilaționiste rusești asupra comunității tătare din Crimeea etc.). Mai mult, un mic grup de etnici tătari care condamnau agresiunea rusă asupra comunității tătare din Crimeea au protestat, în fața Universității, pe toată durata evenimentului.

Publicul s-a arătat interesat atât de subiectele istorice controversate din istoria relațiilor româno-ruse și ruso-europene, cât și de temele fierbinți ale momentului (agresiunile rusești din Georgia și Crimeea și Donbas / Ucraina, autoizolarea Rusiei în plan internațional) etc.

Publicul prezent în sală a taxat declarațiile oficiale antiromânești repetate ale liderilor ruși (d.e. cele potrivit cărora Deveselu reprezintă o țintă a Forțelor Armate ruse), politicile imperialiste și agresive ale Rusiei în regiune, indisponibilitatea la dialog a Kremlinului, anexarea ilegală a Crimeei, războiul din raioanele de est ale Ucrainei, războiul informațional desfășurat de Federația Rusă împotriva țărilor care nu împărtășesc aceeași viziune ideologică și aceleași interese etc.

În subsidiar, diplomatul rus a fost chestionat în legătură cu posibilitatea ca Federația Rusă să își ceară scuze pentru atrocitățile comise de Armata Roșie în România, cu agresiunile împotriva propriilor cetățeni ruși (s-a invocat cazul Anna Politkovskaia), cu politicile expansioniste (rusești) care amenință suveranitatea și integritatea teritorială a unor țări din regiune, inclusiv România etc.

Evaluări sintetice:

Diplomatul rus a evitat aproape cu ostentație să răspundă întrebărilor, preocupărilor și îngrijorărilor legitime ale marii părți a publicului prezent în Sala Senatului, înlocuind răspunsurile la aceste îngrijorări cu lungi digresiuni irelevante (lipsite de concretețea așteptată de public).
Argumentația diplomatului rus a fost însoțită permanent de interpretări pur ideologice privind relațiile cu UE, relațiile cu SUA, relațiile cu România, al doilea Război Mondial, ordinea actuală de drept internațional etc. Diplomatul nu a ieșit din cadrul ideologic rigid și strâmt al expunerii propriei perspective, preferând/încercând să exploateze această oportunitate prin transmiterea unilaterală de mesaje-țintă privind politica externă a Federației Ruse, situarea și rolul acesteia în ansamblul relațiilor internaționale de astăzi.

Totodată, a fost evidentă utilizarea unui dublu limbaj, pe toată durata dezbaterii; în timp ce acesta a acuzat de turbulențele istorice și actuale pe toți ceilalți actori globali relevanți (evident, inamicul de serviciu fiind SUA), Moscova a beneficiat de disculpe a priori în discursul acestuia: regimul lui Antonescu ar fi comis “atrocități în afara teritoriului național” în al doilea război mondial (mesajul subliminal: România ar putea avea și ea motive de scuze), Maidanul de la Kiev ar fi fost provocat de “teroriști” care l-au expulzat ilegal pe președintele Ianukovici, războiul din raioanele de est ale Donbasului ar fi fost provocat de “naționaliștii” și “teroriștii” ucraineni, politicile hegemonice ale SUA sunt vinovate pentru dezordinile actuale în sistemul de drept internațional etc. Concluzia diplomatului rus este că întreaga comunitate internațională se află într-o culpă majoră de înțelegere a specificului rusesc/panslav, iar Rusia ar fi o frumoasă regină a eticii într-o lume ursuză și nevrotică.

Practic, diplomatul rus a utilizat, (și) la Constanța, o colecție de rudimente ideologice, ratând încă o oportunitate de a ne convinge că Federația Rusă are în vedere un dialog real, cu măsuri concrete de restabilire a încrederii, în relațiile cu partenerii săi internaționali (UE, NATO, SUA, țările din regiunea extinsă a Mării Negre etc.), în pofida crizei acute de încredere în relațiile cu toți aceștia.

În acest context, nu am putut să primesc răspunsuri concludente la teme care mă interesează în mod real: ce soluții de restabilire a încrederii poate / vrea / este gata să propună Federația Rusă Uniunii Europene, NATO, României în plan bilateral pentru ieșirea din criza de încredere generată de agresiunile sale din 2014; ce soluții are Rusia pentru restabilirea păcii în Donbas, pentru consolidarea securității în plan regional (în special în zona extinsă a Mării Negre) și pentru reasigurarea funcționării sistemului de drept internațional; eram interesat și de gradul în care Federația Rusă își poate asuma respectarea și implementarea valorilor și principiilor Uniunii Europene în cazul activării scenariului dezbătut îndelung la Paris și Moscova, al unei Europe “de la Barcelona la Vladivostok”. În fine, întrebări ar fi fost câteva sute, în actualul climat al “dialogului dintre surzi” care caracterizează actuala paradigmă a relațiilor internaționale. Am reușit doar să îl întreb pe diplomatul rus (care era asaltat de întrebări incomode) ce măsuri apreciază că ar putea decide / ar trebui să decidă comunitatea internațională în cazurile în care este încălcată prin violență / forță independența, suveranitatea și integritatea teritorială a unui stat independent, în conjunctura geoplitică actuală. Răspunsul a fost un fum ideologic intens.

Dacă, promovând inițiativa desfășurării unui dialog public cu reprezentanții mediului academic din Constanța, obiectivul prioritar al părții ruse a fost acela de transmitere unilaterală și rigidă a mesajelor-țintă primite în plic de la Kremlin, fără să țină cont de îngrijorările reale ale “celuilalt”, de punctele de vedere ale acestuia, de soluțiile acestuia etc., atunci acest obiectiv a fost ratat: mediul academic constănțean a recepționat cu rezerve și maturitate tentativele de “fidelizare ideologică” propuse de preopinent.

Dacă, promovând această inițiativă, obiectivul prioritar al părții ruse a fost acela de a genera un dialog real și onest cu publicul academic din Constanța, fără îndoială că și acest (prezumtiv) obiectiv a fost ratat, din cauza inapetenței de a crea și respecta un cadru public de dezbateri în care să existe și asumări, nu numai voci triumfaliste, stăpâni care nu greșesc și mituri din recuzitele reinventate ale narațiunilor care au dominat spațiul politic românesc timp de jumătate de veac.
Federația Rusă nu pare totuși interesată să iasă din izolarea internațională în care au adus-o propriile agresiuni în plan extern și încearcă să rupă încercuirea geopolitică prin breșe ideologice, mituri și narațiuni de “mare putere” și “frate mai mare”.

În România, teren fertil pentru astfel de politici și narațiuni nu mai există, iar strategia relansării unor relații firești cu România pe “nisipurile mișcătoare” ale ideologiei – greșită”.

AICI mai multe detalii despre numitul Valeri Kuzmin.