Avertismentul unui jurnalist: Chirica falsifică istoria Revoluției din '89, punând egal între Iași și Timișoara! "Așa-zișii revoluționari ieșeni stăteau în pat, ascultau muzică, făceau cârnați sau spărgeau semințe"

Jurnalistul Gabriel Gachi de la ReporterIS semnalează că primarul ex-PSD-ist al Iașului, Mihai Chirica, a exercitat un amplu demers de trunchiere a adevărului istoric duminică, 22 decembrie, la 30 de ani de la Revoluție. 

Concret, 43 de persoane care deţin certificate de revoluţionar au primit titlul de cetăţean de onoare, dar jurnalistul Gabriel Gachi atrage atenția că pe 21 decembrie 1989, la ora 19, "asa-zișii revoluționari ieșeni stăteau în pat, ascultau muzică, făceau cârnați sau spărgeau semințe".  

Printre cei care au primit distincţia s-a aflat şi un unchi al edilului (Vasile Chirica), conform Ziarul de Iași.

"După 22 decembrie, la Iaşi n-a mai fost Revoluţie. N-a existat niciun rol determinant. Regimul se prăbuşise. Vasile Chirica n-a luptat cu nimeni, toţi am alergat atunci după nişte fantome şi psihoza s-a terminat în trei zile", mai subliniază Gabriel Gachi într-un text pe care-l puteți citi complet AICI.

Astfel, Mihai Chirica, pentru a obține capital electoral în vederea alegerilor locale din 2020, a ajuns să trunchieze istoria, în ședința Consiliului Local de ieri ajungând să pretindă că Iașul a avut același rol precum Timișoara în dărâmarea dictaturii comuniste.

Redăm mesajul jurnalistului Gabriel Gachi:

"Eroii mei sunt cei 15 tineri care au facut prima baricada pe Magheru, in Bucuresti, colt cu Batistei, pe 21 decembrie, in jur de ora 19.00, dupa ce un tun cu apa dispersase multimea.
Ei au revenit si au pus mese, scaune de PAL si cauciuri, iar in spatele lor manifestantii s-au putut regrupa.

Nu stiu cine sunt, dar pe 21, la ora aceea, asa-zisii revolutionari ieseni stateau in pat, ascultau muzica, faceau carnati sau spargeau seminte.

Solemnitatea pe care Mihai Chirica a imprimat-o sedintei Consiliului Local de ieri este ridicola, dar nu politicianismul de provincie ma intereseaza, ci nesimtirea persistenta cu care incearca rescrierea istoriei. Chirica pune Iasul pe pozitie de egalitate cu Timisoara, ceea ce este o infamie, o mistificare istorica. El pretinde recunoasterea aceluiasi rol pe care Iasul l-ar fi avut in daramarea dictaturii cu cel acordat Timisoarei.

Exacerbarea unui mit care se creeze un val popular pe care Chirica incearca sa se cocoate este o nerusinare si trebuie blamata, in memoria adevaratilor martiri. Revolutia la Iasi a avut loc in fata televizorului. Recurgerea la fapte din trecut, intr-o cheie falsa, pentru a obtine avantaje electorale in prezent inseamna cultul personalitatii si este specifica regimurilor totalitare. Mihai Chirica imita nationalismul ceausist, care punea figuri istorice ca Decebal, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu sa foloseasca discursuri din Plenara CC al PCR.

Mihai Chirica acorda titluri oficiale unor veleitari, punandu-se de fapt in centrul unei simbolistici patriotice din ce in ce mai false si mai obositoare. Comunicatele intr-o limba de lemn infioratoare, citatele kilometrice din adancul put al gandirii unicului conducator, Chirica, arata ca acesta si-a pierdut simtul ratiunii. Impresia este ca a imbatranit prea repede. Disperarea sa dupa imagine depaseste tot ce s-a putut vedea la Iasi in ultimii 30 de ani.

E problema lui, dar taraste in propria sa paranoie institutii si oficiali ai statului de drept. Negarea adevarului istoric devine, oricat v-ar surprinde, o problema de legalitate".