Catedrala Mîntuirii sub asaltul ”panaramelor”

Panaramă știm ce înseamnă. O femeie de moravuri ușoare, ca să folosesc un construct civilizat pentru ceea ce se exprimă îndeobște într-un singur cuvînt. Nu aș fi folosit termenul în legătură cu organizatoarele ”litughiei feministe” preconizată a se derula pe 8 martie în fața Catedralei Mîntuirii Neamului, dacă tocmai ONG-ul ”Feminism România” nu și l-ar fi asumat: prima manifestare publică organizată de acesta a fost ”Marșul Panaramelor”, urmat peste opt luni de o ”dezbatere feministă” sub titlul ”Femei pe Mătăsari”, locul desfășurării fiind chiar zona rău famată din București.

Al doilea organizator, ”Colectiva Autonomă Macaz” funcționează mai mult pe facebook, ca site pro-vegan, cu o audiență mai degrabă simbolică. Nici nu mă mir, doar citez la întîmplare: ”Încurajăm chestionarea relației pe care o aveți cu animalele, mediul și persoanele din jur. Ne e tuturor mai bine când avem grijă unele de celelalte”. Bravo!

Al treilea organizator este Centrul FILIA, un nume înșelător, pentru că nu este vorba de iubirea creștină, ci de ”Centrul de Dezvoltare Curriculara si Studii de Gen”.

Despre E-Romanița, al patrulea organizator al ”liturghiei feministe” nu am găsit nimic, în afară de ceea ce știam deja, că romaniță se mai numește în unele locuri mușețelul.

Avem deci laolaltă feministele românce preocupate de studii de gen, de rețete vegane, de soarta ”panaramelor” și de... mușețel. Îmi pare rău pentru toate aceste doamne/domnișoare, e păcat de feminismul inteligent din România. Vorbesc în cunoștință de cauză, soția mea a scris o carte cu titlul ”Matriarhat”. Dar să nu auziți ce mi-au auzit mie urechile acasă în legătură cu blasfemia care se pregătește, în fața Catedralei Mîntuirii Neamului, supusă unui nou tir basfemiator – nici primul, nici ultimul. Și asta, numai pentru că, în sfîrșit, există.