Ce dulce e puterea!

PSD este partidul de la 10 august 2018. El se confundă cu violențele din acea seară. Un premier PSD, un lider PSD atotputernic, un ministru de interne din acelasi partid. DIICOT ne-a comunicat zilele astea că este incapabil să descîlceasca acest dosar și a depus rușinos armele. Vinovații nu există.

Dacă te iei după textul comunicatului, acele violențe văzute de milioane de oameni la televizor nu au existat. Am avut onoarea să le trăiesc pe viu pînă la punct în Piața Victoriei. În plus probele au dispărut. S-a încheiat un fel de „pace, pace, între două dobitoace”.

E clar – nu a fost o tentativă de lovitură de stat – din partea niciunei părți. Celor din piață li s-a părut numai că au fost bătuți de jandarmii echipați de război ( cu caști moto, armuri, bîte). Li s-a părut că au fost bombardați cu sprayuri cu gaze. De fapt, zice DIICOT, împotriva demonstrantilor nu s-a exercitat vreo violență pentru că nu era nimeni în Piața Victoriei. A fost o pașnică seară de august. Ce vedem la teve, imaginile din acea seară, sunt contrafăcute. Nu-i așa?

Ce cred însă? Că PSD si guvernul său se fac vinovați pentru represiune. Lumea românească a înțeles exact ce s-a întîmplat. La 10 august 2018 a fost o provocare. Am văzut violențele – la ordin – ale Jandarmeriei. S-a recurs la forță împotriva unor oameni pașnici care se foloseau de un drept constituțional – acela de a protesta. Efectul acestei jalnice și periculoase provocari? Seara de 10 august a fost momentul în care PSD a pierdut alegerile din 2019. PSD care se afla în topul popularității încă din 2016. S-a trezit în scurt timp devansat de PNL. Alegerile din 2019 au probat acesta schimbare radicală.

PNL a fost beneficiarul acelei înscenări iresponsabile pusă la cale de lideri pesediști. Normal, tema a fost folosită de liberali pentru a-și promova programul și interesele. Au promis întîi de toate că vinovații vor fi deferiți justiției și că vom afla adevărul. Abulicul Marcel Vela și-a început mandatul de ministru de Interne anunțînd măsuri în acest sens. Opinia publică a primit foarte bine declarațiile lui Ludovic Orban și ale rivalul său în PNL, Rareș Bogdan. Au mîncat amîndoi o pîine albă în politică pedalînd pe dezastrul din acea seară nenorocită. Între timp au ajuns și la putere, de un an aproape sunt la manșe. Firește, au uitat toată gălăgia pe care au făcut-o vreme de doi ani pe toate posturile radio&teve, la mitinguri electorale, în conferințe de presă. Au anunțat concedieri la vîrful Jandameriei și pedepsirea celor care au dat ordinele de represalii.

După decizia DIICOT, ambii au dispărut de pe firmament. Sunt în silențio stampa. Ar fi fost normal să iasă cu un punct de vedere. Nu o vor face dupe cîte văd pentru că pe fond sunt de acord cu ce a făcut DIICOT.

Întreb – a intervenit un acord PNL cu mai multe instituții de forță ale statului? Toți din jurul puterii vor acum mușamalizarea poveștii. PNL are maximă nevoie de ele (vin alegerile), așa că nu vor face nimic împotriva lor, deci nici a vinovaților. Cam așa îmi miroase tărășenia – a mușamalizare de mari proporții. Ideea este de a nu pedepsi șefii jandarmilor și nici pe liderii politici care au conceput și ordonat represiunea.

PNL nu mai are nevoie de societatea civilă deocamdată, de protestatari (este deja la putere), dar de jandarmi și de ceilalți da, are mare nevoie în acest an. Vin alegerile. Nu văd alt motiv pentru un asemenea pact murdar și practic pentru Orban&Co. Liderii PNL așadar nu mai vor neapărat și pe termen scurt pedepsirea vinovatilor, sau oricum nu le pasă… Nu mai este o temă previlegiată pentru ei. De altfel, lista promisiunilor făcute de liderii PNL – dar neonorate – s-a lungit serios. Puterea este dulce.

Cum am spus, acea seară de 10 august 2018 le-a dus liberalilor & Iohannis victoriile electorale din anul 2019. S-ar putea ca aceeași zi (coroborat cu gestionarea îndoielnică a pandemiei) să le aducă și înfrîngerea în alegerile din 2020 (locale și parlamentare). Pentru a nu păți așa ceva este necesar ca liberalii să ia energic distanță față de decizia DIICOT. Rămîne o întrebare – în acest sens, voință politică există printre liberali? Mă tem că nu.