Comunicare politică, examenul picat de politicieni

Mă uit la Raed Arafat, într-o conferință de presă, vorbind despre sistemul 112. Nici nu-l mai pot urmări, or fi lucruri importante, poate schimbări care contează, dar atunci când persoana care le transmite și-a pierdut orice urmă de credibilitate pentru public, toată informația este pierdută.

Încă un păcat al actualei clase politice: lipsa comunicatorilor credibili. Nu este prostie și nu este vorba de lipsa resursei umane. Impresia generală este că o persoană cunoscută sau  „tare în gură”  cu atât mai mult trebuie să transmită mesaje, chiar dacă de cele mai multe ori sunt niște aberații.

Cei mai mulți comunicatori au impresia că sunt atât de bine pregătiți, încât comunicarea politică vine ca o anexă, ca un dat. Din păcate pentru ei, comunicarea politică este una dintre cele mai complicate ramuri ale politicii, ca dovadă câte aberații citim zilnic la politicienii noștri. Este un fenomen care se întâmplă pentru că toți exaltații sunt numiți politicieni, iar publicul larg îi primește cu brațele deschise pentru că discursul lor este ușor de înțeles și de diseminat. În România nu există dezbateri, nu există programe sau idei combătute cu argumente, nu există problemă vs soluție. Comunicarea politică în România înseamnă o gașcă de urlători, fără conținut.

De ce în România nu avem dezbateri electorale? Pentru că nu se uită nimeni la ele. De ce cazul Caracal a înregistrat audiențe fără precedent, dar doi politicieni decenți, care discută o măsură electorală, fără scandal, nu reprezintă niciun interes?

Vorbim despre importanța educației, despre investițiile necesare, dar nu facem cel mai simplu lucru și la îndemână-educarea publicului. Opoziția a preluat și perpetuat modelul PSD, mult zgomot pentru nimic. Facem live-uri, alergăm cu o cameră după adversarii politici, urlăm în majuscule pe Facebook sau certăm telespectatorii pentru că nu ne votează pe noi.

Toată comunicarea politică se rezumă la reacții. A murit cineva? A apărut un impozit nou? Imediat politicianul are o reacție. Dar niciodată o soluție. Pentru că mai departe de argumente, comunicarea politică înseamnă curaj și asumare. Înseamnă ca ceea ce ai scris să se regăsească într-un document pe care să-l prezinți electoratului. Atât timp cât ei ne tolerează pe noi neinformați, iar noi pe ei propagandiști, vom bălti într-un serial cu buget redus, întrerupt din când în când de o rundă de alegeri.