De ce am avut încredere în promisiunile lui Trump. De ce disprețuiesc vorbele goale vânturate de Cioloș și Barna!

În 2016, am votat cu Donald Trump. Și nu regret. În 2020, voi vota din nou cu acest președinte.

De ce? Sunt antreprenor, am un spirit pragmatic și mă preocupă bunul mers al economiei. În 2016, candidatul Trump a făcut o serie de promisiuni clare și concrete care, după opinia mea, erau favorabile mediului de afaceri din SUA. Ajuns la Casa Albă, Trump și-a îndeplinit angajamentele, iar efectul lor asupra economiei a fost excepțional.

SUA are cel mai mic șomaj din ultimii 50 de ani. Numărul locurilor de muncă disponibile îl depășește pe cel al șomerilor. Statele Unite sunt astăzi cel mai mare producător  de petrol și gaz natural,  pe cale să devină întâiul exportator mondial de combustibili fosili. Economia crește sănătos, nu ca-n România, prin majorarea salariilor bugetarilor, care apoi cumpără bunuri de import.

Tot ca antreprenor, care așteaptă promisiuni clare și credibile, mă uit cu o cumplită dezamăgire la vorbele goale vânturate în aceste zile de binomul Cioloș-Barna. La 27 iunie, cei doi au lansat, public, un așa numit acord de colaborare pentru pregătirea unei guvernări responsabile. Am sentimentul că presa din România fie nu s-a deranjat să-l citească, fie se teme să-l critice, de teama trolilor de pe Facebook. M-am sacrificat și am lecturat eu această lungă epistolă, plină de zorzoane frumos colorate, lipsite de orice valoare.

Ce propun domnii Cioloș și Barna:

 -   „Includerea educației și a sănătății pe lista obiectivelor strategice pentru statul român”! Bine, dar și PSD susținea că educația și sănătatea sunt strategice. Dar, concret, care e planul USR PLUS? Tăcere.

„Punerea unui accent major pe dezvoltarea infrastructurii rutiere, feroviare, aeriene, ca soluție de dezvoltare rapidă pentru economia României”. Eu am crezut că o asemenea gargară ieftină poate debita doamna Dăncilă, nu noua noastră clasă politică. România nu are resurse infinite, deci care sunt prioritățile în materie de infrastructură ale USR PLUS? Ce autostrăzi vor fi gata în 2024? Ce aeroporturi vor fi modernizate? Din nou, tăcere.

„Diminuarea cheltuielilor bugetare ineficiente din administrație”. Desigur că sunt de acord, dar cu cât? Cum? Vor fi dați afară funcționarii inutili și incompetenți, angajații pe pile? Ce efect va avea asupra bugetului o astfel de măsură? Aceste mici detalii lipsesc, domnii Cioloș și Barna se tem să nu-i supere pe cei 1,2-1,3 milioane de bugetari din România.

Am suficientă experiență ca să-mi pot permite să spun că, cu cât promisiunile sunt mai vagi și mai încărcate de cuvinte pompoase, cu atât va fi mai crâncenă dezamăgirea alegătorilor, dacă astfel de personaje ajung la putere. Amintiți-vă cum promitea, în 2014, Klaus Iohannis o „Românie educată”! Și? Nimic. Zero. Desigur, el poate spune că e vina PSD, dar realitatea este că, în timpul guvernării tehnocrate – „guvernul meu”, îl alinta domnul Iohannis - ministrul Adrian Curaj nu a făcut decât să-i protejeze pe plagiatorii pesediști. Ordonanța inițiată în acest sens de ministrul Curaj – OUG 4/2006 –, a fost semnată de premierul Cioloș, nu de altcineva.

Dragi prieteni, când va fi dat jos regimul PSD va fi nevoie de reforme uriașe. De curaj. De determinare. România nu mai are timp de pierdut cu o guvernare călduță, care să vorbească mult și să nu facă mai nimic.

Când Donald Trump a ajuns la Casa Albă, din primele zile și-a asumat decizii ferme, știind că se va ciocni de o opoziție uriașă: a atacat Obamacare, care risca să împingă SUA în faliment, și a înghețat angajările în administrația federală.

Vă întreb: credeți că domnii Cioloș, Barna și Iohannis vor avea curajul să ia astfel de decizii, știind că vor intra sub tirul Antenei 3 și a propagandei Ciumei Roșii? Știți foarte bine că răspunsul este NU! Vor inventa scuze, ca doamna Firea, și se vor lansa într-o contraofensivă mediatică penibilă, de tipul „Era mai bine cu PSD?”.

Prea mulți scamatori care scoteau vorbe goale din joben a avut România în ultimii ani și prea puțini oameni de acțiune. Ar fi îngrozitor ca, în 2020, să ratăm din nou schimbarea de care această țară are nevoie.