De ce sunt aceste alegeri europene mai importante decât toate celelalte care au precedat?

De la precedentele alegeri din 2014 am asistat în Europa la ascensiunea partidelor populiste care au avut rezultate foarte bune pe plan intern în Franţa, Italia, Polonia, Austria, Germania, etc. Practic, nu mai există un clivaj Est - Vest în materie de partide populiste. Este adevărat că în Est asistăm la o variantă mai pronunţată de etno-populism dar nici în Vest naţionalismul nu a rămas imun la tentaţia populistă.

Dacă până la alegerile din 2014 inclusiv partidele euro-sceptice nu se puteau organiza într-un singur partid european, situaţia este diferită în acest moment. Ideea de a avea o mişcare populistă trans-naţională, promovată intens de Steve Bannon sub formula The Movement, a avut mai mult succes decât se credea iniţial. Problema este că recentul scandal politic din Austria a arătat cât de fragil este un partid şi un lider populist la încercarea de a fi corupt de interese din afara UE. Momentul respectiv a mai marcat o premieră: un partid tradiţional, de centru - dreapta, a dovedit că se poate debarasa de un partid populist de la guvernare, chiar şi cu preţul alegerilor anticipate. Lecţia austriacă nu a fost încă înţeleasă şi nici interpretată complet de către partidele populiste care au încă numeroase semne de întrebare asupra cooperării lor viitoare la nivel european.

Există mai multe semne de întrebare referitor la componenţa viitoarelor partide politice europene. Brexit Party va avea un număr însemnat de MEP dar pentru câtă vreme? Este foarte posibil ca un grup euro-sceptic să ia locul actualului grup conservator care era dominat de Partidul Conservator. Brexit Party va colabora foarte bine cu PiS dar ce se va întâmpla atunci când Marea Britanie va părăsi definitiv UE? Va dori PiS să se alăture grupului suveranist sau va încerca să păstreze grupul euro-sceptic?

PPE va avea mai puţini MEP dar va continua să fie cel mai important partid politic european. Va continua însă colaborarea cu socialiştii europeni? Este foarte greu de dat un răspuns în acest moment. Aceştia cochetează cu o apropiere de ecologişti şi de extrema stângă dar probabil doar pentru a avea un element de negociere suplimentar în discuţiile post-electorale cu PPE. Acesta din urmă are la rândul său tentaţia de a se alia cu grupul ce va fi format din partide populiste. Este foarte interesant de semnalat din această perspectivă poziţia republicanilor francezi faţă de Viktor Orban: Xavier Bellamy s-a pronunţat recent pentru menţinerea Fidesz în PPE.

La nivel european s-a transferat dilema dacă este bine să se formeze coaliţii de guvernare cu partidele populiste sau este mai indicat ca acestea să fie ţinute în afara guvernării.

Socialiştii europeni se află într-un moment extrem de dificil, baza electorală a partidelor de stânga fiind peste tot subminată de partidele populiste. Singurele partide performante sunt în acest moment cele din Spania şi Portugalia. Liderul socialist spaniol va dori să-l propună pe Josep Borell în poziţia de Ȋnalt Reprezentant pentru PESC, ceea ce va facilita dialogul cu PPE (este o concesie uşor de acordat).

Ecuaţia de putere va deveni complicată odată ce se va încerca aplicarea procedurii spitzenkandidat. Probabil se va face o concesie noului grup ALDE Europa şi se va renunţa la candidatura lui Manfred Weber în favoarea lui Michel Barnier (chiar dacă Macron nu are o relaţie foarte bună cu Barnier). Cuplul Barnier - Sedlmayr (secretarul general al Comisiei Europene), un cuplu franco - german technocrat, a funcţionat perfect şi se va argumenta că este utilă menţinerea sa.

Nu este deocamdată clar ce se va întâmpla cu grupul recent anunţat ALDE Europa: ce partide vor face parte din el, ce pondere va avea, va dori să se afle la putere sau în opoziţie. Liderul actual Guy Verhofstadt nu are cele mai bune relaţii cu premierul olandez Mark Rutte sau cu Emmanuel Macron dar este foarte posibil să existe o reconciliere de ultim moment.

Aşadar, pentru prima oară de foarte multă vreme, nu este clar ce alianţă de partide europene va guverna UE, cine va fi opoziţia şi nici măcar ce grupuri politice se vor forma în viitorul Parlament European. Negocierile se anunţă de durată. Probabil nu vom şti decât în toamnă răspunsul la toate aceste întrebări.

Dintre partidele politice din România, doar PNL (şi PMP dacă va trece pragul electoral) vor şti înainte de alegerile europene la ce grup se vor afilia (PPE). Pentru restul, totul este o necunoscută. USR - PLUS va face parte din ALDE Europa dar nu este clar ce pondere va avea acesta. Este foarte posibil ca PSD să nu fie acceptat să facă parte din grupul socialist dar nici cel suveranist nu este încântat să îl primească. ALDE nu va face parte din ALDE Europa şi nu este deloc clar unde se vor afilia deputaţii săi.

Din aceste motive, capacitatea României de a negocia funcţii importante în viitoarea arhitectură instituţională a UE este din start scăzută. Acesta este şi motivul pentru care PSD doreşte candidatura doamnei Rovana Plumb la o poziţie în cadrul viitoarei Comisii: cum doamna respectivă a fost la un moment dat pasionată şi de mediu, un astfel de portofoliu, considerat minor, i se poate acorda fără probleme dar în detrimentul României care a deţinut până acum un portofoliu foarte important (dezvoltare regională). Cel mai indicat ar fi ca în momentul desemnării viitorului comisar din partea României la guvernare să se afle un partid (PNL) afiliat PPE, pentru a încerca obţinerea unui portofoliu mai important.

De această dată, nu se pot face calcule înainte de terminarea scrutinului. Totul va depinde de votul dat de cetăţenii europeni. Partidele europene cu mai multe voturi vor avea o zestre electorală cu care vor negocia poziţii şi influenţă. Un număr mare de voturi nu va garanta însă automat, de data aceasta, capacitatea de a influenţa politica europeană, atâta vreme cât partidele politice europene au devenit mai exigente faţă de proprii lor membri. Pentru prima dată în politica europeană, va conta un element care a fost multă vreme ignorat chiar şi la nivel naţional: strategia  - ideologică şi de formare a coaliţiilor - pe termen lung.