Delirul anticomunist al unui penal. TĂRICEANU îi cere președintelui IOHANNIS să-l demită pe „torționarul” AUGUSTIN LAZĂR

Judecat pentru mărturie mincinoasă și acuzat de luare de mită într-un alt dosar pentru care DNA a cerut Senatului în van ridicarea imunității și mai ales fără decența de a se pune la dispoziția organelor de cercetare penală, președintele eurosceptic al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, reacționează prompt la așa-zisele dezvăluiri din luju.ro, o fițuică abjectă de propagandă antijustiție, privind trecutul de procuror comunist al lui Augustin Lazăr, solicitând, într-o scrisoare adresată președintelui Klaus Iohannnis, demiterea procurorului general al României.

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Vă scriu pentru a-mi exprima revolta în fața unei situații de o gravitate extremă care răzbate din mass-media ultimelor zile și despre care nu ați binevoit să aveți până acum vreo reacție. Este vorba despre dezvăluirile terifiante potrivit cărora procurorul general al României, persoană care ar trebui să fie un model de etică și de conduită pentru magistrații acestei țări, s-ar fi numărat printre personajele de tristă amintire care făceau jocurile murdare ale fostului regim comunist.

Dl. Augustin Lazăr nu a negat faptele, a încercat doar să ocolească răspunderea reală pe care ar fi avut-o în ceea ce privește persecutarea disidentului Iulius Filip, arestat, anchetat, șicanat, torturat și lipsit de libertate de către regimul comunist.
Dle Președinte, știm bine, România a ratat șansa istorică de a avea o lege a lustrației în 1990 și a pierdut ocazia de a transpune în viață Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, care ar fi barat accesul în funcțiile înalte ale foștilor securiști și comuniști de vârf și ar fi contribuit major la asanarea societății.

Faptul că am ratat această șansă nu trebuie să presupună automat, însă, dreptul celor care au scăpat atunci neatinși de rigorile legii, ori măcar ale moralei, să ni se înfățișeze astăzi drept repere morale și profesionale ori, mai grav, să devină actori de prim rang ai împărțirii legii. Înclin să cred că altul era sensul celebrului manifest nouăzecist ”Apel către lichele” al unuia dintre admiratorii dvs.

Nu vreau să ajungem într-o zi să constatăm că prăbușirea comunismului a conservat intact, din păcate, dreptul copiilor torționarilor noștri de a ajunge, în timp, torționarii copiilor noștri.

Fără atitudini ferme, mi-e teamă că deznodământul va fi inevitabil.

Revenind la cazul șocant al procurorului general Augustin Lazăr, cred că se impune clarificarea de urgență, în contextul faptelor prezentate de media, a apartenenței ori nu a domniei sale la grupul procurorilor comuniști absolvenți ai celebrei Școli de la Bran. Cum se știe, acea școală a format, începând din 1969, toți procurorii care aveau să fie folosiți în aplicarea directivelor partidului comunist și ale Securității privind anchetarea și reprimarea brutală a tuturor cetățenilor români care îndrăzneau să miște în front.

O școală care, prin profesori provenind din Miliție, Securitate și de la Academia ”Ștefan Gheorghiu”, instruia procurorii comuniști, atent selectați, cum se făceau anchetele ”speciale” pe bază de tortură, șantaj, substanțe halucinogene, cum să închidă ochii la abuzurile anchetatorilor din Securitate, cum să șantajeze judecătorii care nu erau dispuși să ”coopereze” suficient, cum să li se facă înscenări avocaților, cum să se accepte necondiționat mandatele Securității de percheziție, ori de arestare, pe bază de probe falsificate și multe altele asemenea. De-a lungul anilor, ne amintim că au apărut mărturii directe vizavi de aceste practici odioase.

Din nefericire, aceste fapte au continuat să fie atent mascate după căderea comunismului, cu largul concurs al serviciilor secrete, care au ajutat la conceperea unor mape profesionale incomplete în cazul multor magistrați. În acest caz văd că se află și actualul procuror general a cărui mapă profesională a fost atent albită de prietenii lui din umbră.

Dl. Augustin Lazăr, pus în fața dovezilor de netăgăduit, a recunoscut rolul jucat în cazul disidentului Iulius Filip, dar susține că era vorba de un rol minor.

Îl vom crede pe cuvânt? Vom lăsa lucrurile așa cum sunt? Vom continua să tolerăm ca procurorii onești ai României să fie conduși de un complice al regimului securisto-comunist?

Cred că sunt câteva întrebări care nu pot avea decât un singur răspuns.

Vă cer, astăzi, dle. președinte, să vă intrați în rolul constituțional de garant al democrației și să semnați urgent decretul de revocare din funcție a procurorului general, o solicitare care, independent de faptele sus menționate, care nu fac decât să agraveze lucrurile, v-a fost deja transmisă de ministrul justiției.

Aveți astăzi ocazia să dovediți că independența justiției pe care o clamați în fiecare zi nu este doar un slogan electoral, ci un principiu în care credeți cu adevărat.

Călin Popescu-Tăriceanu

Preluare scrisoare: g4media.ro

Călin Popescu Tăriceanu este omul care ține spatele actualului ministru al Justiției, Tudorel Toader, care s-a remarcat mai degrabă ca apărător al infractorilor și pușcăriașilor decât al independenței justiției, încercând să obțină un control cât mai larg asupra numirii șefilor de parchete. Toader este cel care a demis-o din funcția de procuror șef al DNA pe Laura Codruța Kovesi, încercând s-o impună apoi la conducerea instituției pe favorita sa Adina Florea, un procuror care spunea că nu s-a simțitit niciodată independent. După evenimentele din 10 august, când Jandameria a comis abuzuri împotriva cetățenilor pașnici, ministrul Justiției s-a aflat în conflict deschis cu procurorul general al României, August Lazăr, pe care a încercat să-l revoce fără succes după o „ievaluare” jenantă. Toader este, printre altele, autorul infamei OUG 7 care a produs cele mai ample proteste recente ale magistraților, revoltați că, prin înființarea Secției Speciale de anchetare a magistraților decise de ministru, justiția este pusă sub papuc politic. 

Într-un amplu material postat pe siteul publicației pe care o conduce, ziare.com, jurnalista Ioana Ene Dogioiu demontează tot eșafodajul de manipulare și linșaj al presei de propagandă.

Ioana Ene Dogioiu: „Procurorul general Augustin Lazăr a devenit țintă unui atac pe cât de grav pe atât de manipulator referitor la primii săi ani din carieră când, este acuzat, ar fi "avut grijă că adversarii lui Ceaușescu să înfunde pușcăria" și ar fi fost un torționar.

Atacul, bazat pe o combinație de adevăruri trunchiate, minciuni și confuzii, vine chiar înainte de interviurile de la Ministerul Justiției pentru desemnarea unui nou procuror general.

Luju.ro și Antena3 îl acuză pe procurorul general Augustin Lazăr că ar fi fost un procuror comunist care, în calitate de președinte al comisiei de liberări condiționate din penitenciarul Aiud, ar fi decis menținerea în închisoare fără temei a deținutului politic Iulius Filip.

Că argument, Antena3 aduce copia unui proces verbal din 1986, prin care comisia "consideră că deținutul Filip Iluius nu poate fi liberat condiționat" vreme de un an, pentru că "în termenul executat nu prezintă garanția unei reale reeducari".

Și, pentru a amplifică efectul, Antena3 a prezentat interviul acordat de Iulius Filip Luciei Hossu Longin pentru "Memorialul durerii", un interviu în care dl Filip prezintă torturile la care a fost supus de securiștii regimului ceaușist. Au fost prezentate și alte mărturii ale deținuților de la Aiud, lăsându-se impresia că ar fi fost comise de Augustin Lazăr sau, măcar, sub îndrumarea acestuia.

În realitate, procurorul Lazăr nu a avut nimic de-a face cu aceste torturi, pentru că factual lucurile stăteau cu totul diferit.

În fiecare penitenciar era, așa cum există și acum, o comisie de liberare condiționată, adică aceea care făcea și face și acum propuneri pentru că instanța să decidă dacă acordă sau nu liberarea condiționată unui condamnat penal.

Acum comisia e condusă de un judecător, la vremea respectivă legea prevedea să fie condusă de un procuror din procuratura pe rază căreia funcționa penitenciarul. Penitenciarul Aiud, unde era deținut dl Filip, era în rază procuraturii din Albă Iulia, unde dl Augustin Lazăr era tânăr procuror criminalist.

Cum a ajuns dl Lazăr în comisie? Pe rând, procurorii din această procuratura se duceau să prezideze comisia de liberări condiționate, potrivit legii.

La fiecare ședința, la grefă penitenciarului, comisia analiză cam 50-60 de dosare, fiind vorba despre un penitenciar cu circa 2.000 de deținuți. Ce anume analiză?

Două lucruri tehnice: dacă era îndeplinită fracția de pedeapsă necesară liberării, o chestiune strict matematică, și dacă deținutul cu pricina avea "raport de pedepsire", adică comisese ceea ce agenții din penitenciar sau direcția generală a penitenciarelor considerau că reprezintă abateri. Cine avea raport de pedepsire nu îndeplinea condiția prevăzută de Codul Penal de atunci de a vădi îndreptarea.

Deci procurorul, în cazul de față Augustin Lazăr, nu se întâlnea cu deținuții, nu lua nicio decizie finală, ci doar constata, în cadrul comisiei, îndeplinirea a două condiții cumulative sine qua non pentru liberare, indiferent că era vorba despre deținuți politici sau de drept comun: fracția de pedeapsă și lipsa raportului de pedepsire.”

Materialul poate fi citit integral AICI