EXCLUSIV Polcovnicul Diacov. Agentura KGB care prăbușește R. Moldova, gubernia rusească administrată de mafia și serviciile secrete ale Kremlinului

Există mai multe explicaţii teoretice de ce R. Moldova a ajuns cel mai sărac şi jalnic stat din Europa. Însă experţii din Vest şi din Est, împreună cu analiştii eurofagi  din naţiunea civică de pe malul Bâcului, evită să se aprofundeze în realităţile moldoveneşti şi să spună adevărul – R. Moldova este administrată ca orice gubernie rusească de mafie, oligarhi, bandiţi, poliţie şi servicii secrete. R.Moldova reprezintă în miniatură modelul tipic rusesc de gubernie, în care cei de la putere îi  jefuiesc şi îi umilesc pe cetăţeni după bunul lor plac şi interes, iar adunătura din instituţiile de stat fură şi se împarte cu mai marii zilei. Oricine încearcă să-şi facă dreptate este strivit moral sau i se oferă gratuit o doză de „novicioc”.

Dacă în 1944 Rusia lui Stalin aducea pe tancuri guvernele ţărilor „eliberate”, după prăbuşirea Uniunii Sovietice, în fostele colonii cu numele de republici unionale, Moscova a încredinţat cheile de la puterea de stat serviciilor sale speciale. Chiar dacă în anii 1989-1992, sub presiunea maselor descătuşate, serviciile invizibile s-au văzut nevoite să facă un pas în urmă, ele au reuşit să se infiltreze direct în instituţiile de bază ale statelor independente, plasând agenţii lor în reţelele politice, juridice, de forţă şi securitate, ideologice, mediatice, economice, sociale, culturale, partinice etc. Nu a existat nicio decizie fundamentală a statelor „independente” fără o influenţă covârşitoare a reţelelor ruseşti şi aprobarea acestor decizii de către Kremlin. Cei care au îndrăznit pe o clipă să se creadă stăpâni în casa lor au fost scoşi din circuitul naţional sau asasinaţi, iar ţara lor supusă dezmembrării şi enclavizării (Karabah, Transnistria, Abhazia, Osetia, Crimeea, Doneţk, Lugansk).  


Agresiunea militară a Federaţiei Ruse din anul 1992 asupra integrităţii teritoriale a R. Moldova s-a finalizat cu decapitarea Mişcării de Renaştere Naţională şi preluarea definitivă a puterii de stat de către reţelele ruseşti, care au scos de ochii lumii la vitrina Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului „lideri naţionali”. Adică, un teatru de păpuşi pentru moldovenii creduli, americanii săritori la nevoie şi europenii generoşi. E vorba de anul 1994, când agro-socialiştii cu circa 80 de mandate sunt scoşi în faţă de stăpânii din umbră şi începe marele jaf al R. Moldova.

Rusia și polcovnicul Dumitru Diacov, sclavul ei

În acel an catastrofal 1994, în Parlamentul de la Chişinău este paraşutat polcovnicul Dumitru Diacov, după ce fusese verificat în Ambasada URSS de la Bucureşti, mai ales în zilele fierbinţi din timpul revoluţiei române. Adus în spaţiul public de pe frontul invizibil, polcovnicul Diacov a evoluat împreună cu statul moldovenesc. Ei sunt fraţi gemeni şi se cunosc în profunzime.

Biografia lui politică e încărcată de taine, fiindcă nu e vorba doar de perioada când a fost preşedinte de Parlament şi a devenit multimilionar, nu e vorba nici de naşterea „în chinuri” a partidului democrat cu moaşa Lucinschi în frunte, nici de anii de glorie, când făurea viitorul Moldovei împreună cu Plahotniuc şi Dodon, fără prezenţa fizică a lui Kozak.

Polcovnicul Diacov cunoaşte cel mai bine ce s-a întâmplat în realitate cu fratele său geamăn – statul moldovenesc –, cine l-a schilodit şi urâţit de nu-l mai recunoaşte nimeni. Cine poate să ajute mai bine R.Moldova ruinată şi prăbuşită moral decât polcovnicul Diacov? El încă mai este cureaua de transmisiune dintre diferite verigi şi reţele, el completează rândurile rărite cu indivizi afirmaţi pe frontul diversificat al naţiunii civice, el cunoaşte o parte din cârtiţele din instituţiile de stat, din procuratură, justiţie, interne şi externe, din securitate şi mass-media.

Fără exagerare, tovarăşul polcovnic e o adevărată comoară. Dacă scoate la suprafaţă metastaza de reţele, care îi ucide fratele geamăn, R.Moldova poate să-şi revină.  Dar să nu-i cerem prea mult – ce a fost în politica moldovenească de la 1994 încoace, unde s-au luat deciziile să ne prefacem că suntem cu Europa, SUA şi România, cine a participat la cina cea de taină, în care fratele geamăn a fost sacrificat? Lăsăm pe seama memoriilor polcovnicului Diacov perioada 1994-2020, dar marele lui ajutor nu este legat de trecut, ci de prezent. Ce dorim?

Dacă tovarăşul polcovnic Diacov nu riscă să fie incinerat imediat de stăpânii săi nemiloşi de la Est pentru trădare, dacă el iubeşte Başcalia natală şi R.Moldova, îl rugăm un singur lucru – să aducă în spaţiul public numele tuturor celor care fac parte din reţelele ruseşti politice, de forţă şi securitate, ideologice, juridice, mediatice, economice, sociale, culturale,  partinice, care activează nestingherit pe teritoriul nostru. Dacă îi cerem prea mult, atunci să le ia pe rând – mai întâi să se refere la reţeaua politică, apoi cea de forţă şi securitate.

Vă depăşeşte, tovarăşe polcovnic? Atunci, divulgaţi-ne măcar reţeaua din mass-media. Puteţi să începeţi cu Naty Morari, să poposiţi la „guvernul din umbră” de la Jurnal TV, apoi o să vă fie mai uşor să treceţi la holdingurile lui dodon şi la armata invizibilă, pe care o hrăniţi timp de un sfert de veac din contul moldovenilor creduli… Fiţi salvatorul R.Moldova! Dacă vă salvaţi fratele geamăn – statul moldovenesc – „efreitorul” dodon o să vă facă un parastas pe muntele Athos.

Mult curaj, tovarăşe polcovnic Diacov!