EXCLUSIV Ultimul partizan anticomunist în viață, Nicolae Ciurică: Reclama cu domnul Șora e o MINCIUNĂ! Când ai lucrat pentru Ana Pauker nu te prezinți drept exemplu de rezistență în comunism

Ultimul partizan anticomunist în viață – l-am numit pe eroul Nicolae Ciurică, luptător cu arma în mână în gruparea colonelului Ion Uță (Munții Banatului), ulterior deținut politic pentru un întreg deceniu la Jilava, Baia Sprie și în alte temnițe ale morții – ia poziție, în exclusivitate pentru Podul.ro,  în amplul scandal generat de prestația domnului filosof Mihai Șora în deja notoria reclamă în care dânsul vorbește despre rezistență și demnitate în genocidarii ani '50, fiind prezentat drept o pildă în acest sens.

”E o reclamă mincinoasă”, avertizează omul care a scăpat din nu mai puțin de opt încercuiri ale Securității, explicând pe înțelesul tuturor că Mihai Șora – pe atunci comunist stalinist angajat cu acte în regulă într-o funcție politică în cadrul Ministerului de Externe (condus de bolșevica Ana Pauker) – nu este în măsură, din punct de vedere moral, ”să pozeze acum în pildă de rezistență”, și nici nu este normal să fie prezentat astfel.   

Podul.ro vă prezintă declarațiile domnului Nicolae Ciurică:

”Am văzut și eu reclama în care domnul Mihai Șora s-a apucat să vorbească despre libertate, rezistență și demnitate în anii '50. E o reclamă mincinoasă care îmi lasă un gust amar.

Nu este absolut deloc normal ca domnul Șora să fie prezentat drept exemplu de rezistență în comunism. Dacă în cei mai blestemați ani, '48-'51, când au avut loc marile arestări, când comuniștii făceau genocid, dânsul a lucrat la Ministerul de Externe condus de Ana Pauker, cum poate el să pozeze acum în pildă de rezistență?

Nu consideră nimeni că dânsul ar fi trebuit să lupte cu pușca în mână, în munți, împotiva Securității, nici că ar fi trebuit să facă pușcărie politică, nici pe departe! Însă nu îți da cu părerea despre rezistență și demnitate în comunism când tu ai lucrat în Ministerul de Externe condus de criminala Ana Pauker. Ai lucrat acolo, în guvernul comunist, și te apuci acum să spui că tu ai rezistat?

Mă doare și pe mine ce văd, însă n-am nici o putere. Mulți mari ai zilei din politică și alte domenii sunt tot foști sau urmașii lor, așa că se iau în brațe și se laudă, se susțin unii pe alții. Corb la corb nu-și scoate ochii! Cât despre foștii deținuți politic și deportați, toată lumea îi ignoră și-și bate joc de ei, iar noi abia dacă mai reușim să trăim de pe o zi pe alta”.

Nicolae Ciurică. Profilul unui erou real

În contextul instalării genocidarei dictaturi comuniste, teregoveanul Nicolae Ciurică a devenit partizan la numai 18 ani, în 1950, când avea să primească din plin ”botezul focului”, luptând cu arma în mână împotriva Securității, în Munții Banatului, alături de gruparea colonelului Ion Uță.

Viața (epopeea, și nu, chiar nu spunem vorbe mari) lui Nicolae Ciurică emană lumină autentică și frizează orice film, tocmai fiindcă este vorba despre viața unui erou adevărat pe care posteritatea (ingrată și comunistoidă) se încăpățânează să-l ignore cu desăvârșire, tributară larvarei banalități a răului, deși teregoveanul a luptat pentru demnitatea fiecăruia dintre noi și încă respiră românește prin toți porii.  

În perioada '48-'49, Nicolae Ciurică i-a aprovizionat cu alimente și haine pe partizanii lui Ion Uță, apoi a fost arestat în timpul unei misiuni (iulie 1950), a evadat spectaculos și s-a alăturat trup și suflet (până în aprilie 1954) luptătorilor din munții Banatului.

A scăpat teafăr din nu mai puțin de opt împresurări ale Securității (pe care le descrie ca nimeni altul, de-a dreptul cinematografic, oferind detalii prețioase, inedite), a fost la un pas de suicid și a trăit deseori în intimitatea morții, dar a ales să ofere viață, chiar și călăilor săi, a iubit până la sânge și a fost trădat, arestat, torturat și întemnițat pentru un întreg deceniu, la Jilava, Baia Sprie și în alte iaduri ale dictaturii comuniste.

Nicolae Ciurică a rezistat tuturor acestor încercări și încă emană lumină prin toți porii, deși în țara orbilor prin obișnuință (reeducare) nimeni nu vrea să-l vadă.

Mai multe despre Nicolae Ciurică AICI.