"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Suntem în plină campanie electorală pentru alegerile europarlamentare, chiar dacă nu mă credeți. În România niciodată nu s-au discutat teme relevente pentru Parlamentul European, iar anul acesta nu face excepție. Din păcate, summit-ul care a avut loc la Sibiu nu a animat absolut deloc discursul candidaților, în afara unor poze cu vedetele aflate la sfârșitul carierei politice, nu am reținut nimic important despre evoluția și arhitectura europeană în prag de alegeri.
Întorcându-mă la campania noastră electorală, nu pot să nu remarc aceleași greșeli pe care le văd de ani de zile și nu numai la noi. Se întâmplă în toată lumea spre uimirea stangii care nu înțelege de ce. Sunt două acțiuni care duc la blablaurile cu ascensiunea populismului și extrema dreapta: ostilizarea electoratului și spirala tăcerii.
În timp ce Dragnea nu a jignit niciodată electoratul adversarilor, opoziția nu face altceva decât să batjocorească și să arunce în derizoriu orice are viață și e potențial votant PSD. Dragnea a vorbit întotdeauna despre liderii politici ai opoziției, pe care i-a catalogat cum a știut el mai rău și de protestatarii care stau și acum prin piețe. Spre deosebire de opoziție, liderii PSD știu ca niciodată nu trebuie să ataci electoratul. Și așa ajungem la spirala tăcerii. De ce să-mi bat capul și să spun că nu votez sau că votez PSD sau alt partid care nu e pe placul elitelor și să fiu înjurat, făcut prost, sărac, analfabet? Mai bine spun că votez cu ei și măcar le ofer câteva săptămâni de fericire cand văd sondajele. Vorba ’ceea, avea ea Hillary 98% șanse de câștig, cine suntem noi să fim altfel?
Problema electoratului anti-psd și care pe mine mă sperie foarte tare este că gesturile de umilire, marginalizare și batjocură sunt asumate, gândite, premeditate și au un scop precis. Ori așa ceva nu prea merge cu democrația care bagă penalii la pușcărie, cu liberalismul etic inventat de Cioloș sau cu reglementările alea visate de PLUS în favoarea defavorizaților. Nu merge nici cu proiectul UE, unitate în diversitate și toleranță.
În speranța că politicienii opoziției nu vor să conducă o țara formată numai din intelectuali, profesioniști, milionari și eventual cu pedigree impecabil, aștept niște poziții clare împotriva celor care au înțeles că politica se face numai pentru elite, iar ceilalți merită aruncați la coșul de gunoi. NU există suboameni, mai puțin oameni sau oameni inferiori.
Este nevoie mai mult decât oricând să ne întoarcem la doctrine, la dezbateri ideologice, argumentate și bazate pe programe care se numesc simplu de dreapta sau de stânga. Am văzut unde ne-a dus invenția progresiștilor numită „centru” sau „nu mai există ideologii”. Băltim în mediocritate și votăm după principiul „toți cu nădragi, toți îmi sunt dragi”.
