Fosta directoare a Fundației „Prinţul de Wales” povestește despre coșmarul trăit la Sighișoara, oraș acaparat de mafia PSD și sufocat de corupție

Povestea personală postată recent pe Facebook de Aura Woodward, fostă jurnalistă BBC și fostă colaboratoare apropiată a Prințului Charles al Marii Britanii, este zguduitoare: nu a dormit nopți în șir și adesea se culcă pe jos în bucătărie unde ajung mai greu zomotele infernale ale unui club, garantat PSD, din vecinătate.

Din numeroasele articole care i-au fost dedicate de-a lungul vremii rezultă că doamna Woodward, ardeleancă la origine, a revenit în țara natala pentru a sprijini ințiativele Fundației Prințul de Wales, al cărei director executiv a fost ani la rând, dar și din idealism pentru că jobul presupunea conservarea patriomoniului rustic valoros și promovarea produselor tradiționale românești în lume, ajutând astfel zonele sărace să se dezvolte, fără să-și alterze stilul de viață arhaic inestimabil.

Doamna Woodward relatează că locuiește sau mai bine zis încearcă să locuiască uneori la Sighioșora unde, îndrăgostită de oraș, a cumpărat o casă. De mai bine de doi ani însă nopțile petrecute acolo sunt de nesomn pentru că în apropiere funcționează un zgomotos club, autorizat doar de cârdășiile pesediste locale. Muzica asurzitoare, agitația și clienții zgomotoși de la club le-au distrus liniștea celor care locuiesc în vecinătate. Autoritățile recunosc că „Vintage”, clubul cu pricina, este ilegal, dar răspund nonșalant și fără perdea că proprietarii „au protecție”.

Redăm integral mai jos postarea doamnei care dezvăluie detaliat cum funcționează corupția, dar și frica oamenilor care preferă să tacă pentru că, într-un oraș relativ micuț de provincie, ești la mâna mafiei politice care te ia în vizor și își face viața un coșmar până reușește să te reducă la tăcere.

Aura Woodward: „Despre Sighișoara se spune adesea că ar fi cel mai frumos oraș din România. Este singurul pe lista UNESCO și este un motor de dezvoltare pentru întreaga zonă.

Orașul este însă sufocat de corupție.

De câțiva ani, locuiesc temporar în Sighișoara în funcție de diferite proiecte la care lucrez în zona. Am o casă în centrul vechi. Atunci când sunt la Sighișoara de multe ori dorm pe jos în bucătărie. Nu că ar fi cel mai comod loc din casă, dar acolo zgomotul de la un club de noapte ilegal din apropiere este suportabil.

Coșmarul – și este un coșmar – a început în primăvară anului 2017. După un an de reparații la casă am reușit să ne mutăm. În a două noapte petrecută în casă, pe la 2.00 dimineață am fost trezită de zgomotele unui grup de bărbați ce încercau să spargă ușa. Spaima?! Da, foarte multă spaimă. Poliția a venit după două ore și s-a scuzat că nu are resurse, că sunt doar doi polițiști pentru tură de noapte patru zile pe săptămâna, și că fuseseră reținuți de un alt incident. Cei care încercaseră să spargă ușa erau clienții unui club din apropiere.

Am scris o scrisoare primarului Ovidiu Malancravean să cer detalii. Primarul mi-a răspuns că Clubul Vintage, care este chiar vis-a-vis de casă noastră, este ilegal. Un detaliu nesemnificativ întrucât clubul a continuat să își vadă de treabă.

În vara aceluiași an, într-o sâmbătă dimineață eram epuizată întrucât nu dormisem aproape deloc, scandalul se terminase la 5 dimineață. M-am dus la Poliția Locală. La intrare m-a întâmpinat un polițist căruia i-am spus despre club, și care mi-a răspuns foarte natural că proprietarii „au protecție”. M-a sfătuit totuși să merg înăuntru să vorbesc cu șefu’. Era un anume dl Albu, un om supra-ponderal pe care înțeleg că PSD l-a readus din pensie. I-am spus povestea și am insistat că acest club este ilegal cerându-i să intervină. Polițisul Albu mi-a răspuns că Clubul Vintage „este în curs de autorizare”. Am insistat că asta înseamnă că clubul este ilegal și poliția trebuie să intervină. „Doamna nu înțelegi că este în curs de autorizare, va rog să părăsiți sediul Poliției”.

Și polițistul de la intrare și dl Albu au avut dreptate. Clubul pare să aibă protecție întrucât nimeni nu a fost curious să vadă cum a funcționat ilegal luni întregi. Între timp însă clubul a primit toate aprobările de la autoritățile locale din Sighișoara. Legea ordinii publice spune că zgomotul excesiv trebuie să înceteze la ora 23.00. Consiliul Local a dat însă o hotărâre specială, în afară legii, care da dreptul Clubului Vintage să termine larmă la ora 1.00 dimineța sâmbătă și la ora 4.00 dimineață duminică, sau când vor ei, cum se întâmplă de fapt în realitate. Dacă oamenii din club fac scandal sau încearcă să spargă casele oamenilor, ghinion! Asta e problema lor, a oamenilor din case, nu a clubului sau a Primăriei.

Eu și vecinii mei am făcut petiții, am chemat poliția iar eu am continuat să scriu autorităților.

Clubul Vintage funcționează într-o fosta croitorie cu o singură ieșire, într-o clădire din centru situată chiar la limita zonei UNESCO. Anul trecut am scris și ISU să mă asigure că acest club întrunește cerințele de siguranță, mai ales după drama din Colectiv. ISU mi-a spus că totul este în regulă. În aceste zile însă Clubul Vintage forțează construcția unei scări secundare de acces (imagini atașate), mutiland fațada clădirii, că să poată obține de fapt autorizație ISU. Desigur că vecinii nu au fost consultați despre construcția acestei scări, care va genera și mai mult scandal (de regulă sunt consultați proprietarii a două magazine care noaptea nu sunt acolo).

Îmi aduc aminte cât de șocată am fost de tragedia de la Caracal. Suferință de nedescris a familiilor celor două tinere ucise și neputință autorităților care au apelat la interlopi. "Modelul" Caracal mi-a amintit însă de Sighișoara. Dar în frumoasă cetate medievală nu se folosește termenul de interlop ci mai degrabă de "om de afaceri”. În esență însă modelul este același, este vorba de oameni care au făcut bani cum au știut ei, care au intrat în partide politice și care acum au influență și putere pe care le folosesc în dauna comunității cu complicitatea autorităților.

Povestea acestui club ilustrează o stare de fapt care se aplică la scară mult mai largă. Sunt mulți oameni în Sighișoara care probabil au probleme mult mai mari decât mine din cauza corupției dar cărora le este teamă să vorbească. Sunt prea puternici și prea de neatins cei care le fac viață grea. În plus se pot trezi cu un control inopinat a vreunei institurii publice și o amendă care le va da și mai mult viață peste cap.

Corupția, știm deja, lucrează mâna-n mâna cu incompetența, sunt prietene de-o veșnicie. O secțiune din zidul medieval al Sighișoarei s-a prăbușit, iar autoritățile au fost avertizate de asta. Orologiul de pe Turnul cu Ceas din anii 1400 nu mai merge de multă vreme, dar autoritățile locale au alte priorități. În zona istorică, aleile dintre clădirile vechi de sute de ani sunt inundate de suveniruri de plastic din China și de nelipsitele căni și tricouri cu Dracula, că turiștii să aibă o amintire autentică despre o cetate de 800 de ani.

Asta este viziunea de dezvoltare și povestea celui mai spectaculos oraș din România.

***
Am scris acest text cu foarte mult regret după multe luni de reflecție. Mai bine de 15 ani am lucrat la proiecte caritabile în zona de sud a Transilvaniei, am strâns milioane de euro pentru restaurări de clădiri istorice, pentru pregătirea meșterilor și susținerea comunităților locale. După ani de zile de nopți dormite pe jos în bucătărie și scrisori politicoase trimise Primăriei Sighișoara, îmi este clar însă că nimic nu se va schimbă în bine dacă oamenii obișnuiți, cei care plătesc taxe și sunt buni cetățeni, tac în față abuzurilor.”