Fuga medicilor. Nu COVID-ul îi sperie cel mai tare, ci bombele biologice din spitale. Topul spitalelor cu cele mai multe infecții intraspitalicești raportate

Transferarea răniților de la Colectiv, în ceasul al 12-lea, în spitale din străinătate a scos la iveală un adevăr cumplit pe care sistemul sanitar românesc a încercat, prin cele mai odioase tertipuri, să-l ascundă: numărul mare de infecții intraspitalicești. Medicii de afară au fost șocați să descopere că toți arșii veniți din România erau infectații cu bacterii rezistente la antibiotice. De asemenea, potrivit jurnalistului Cătălin Tolontan, toate decesele de la Colectiv survenite din cauza infecțiilor nosocomiale ar fi fost consemnate de medicul legist ca stop cardiorespirator. (sursa: AICI)

Și în cazul unei paciente decedate la Suceava, testată pozitiv pentru coronavirus, ar fi vorba, potrivit relatărilor soțului detaliate AICI, despre infectarea acesteia cu piocianic, o bacterie foarte răspândită în mediul spitalicesc și extrem de periculoasă.

Că nivelul de răspândire al nosocomialelor este unul îngrijorător o demonstrează și cazul recent al managerului Spitalului Județean Craiova, infectat la sfârșitul lui ianuarie cu „Clostridium difficile” (bacterie care se poate manifesta prin diaree severă, colită pseudomembranoasă, megacolon toxic, perforarea colonului și, în unele cazuri, deces) .

Și chiar dacă un raport al Autorității Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate indica faptul că, numai în primele luni ale anului trecut, fuseseră raportate de către 69 de spitale din țară peste 1000 de cazuri de infecții intraspitalicești, nosocomialele rămân un subiect aproape tabu. În aceste condiții, nu ar fi exclus ca ele, și nu epidemia de coronavirus (cu toate neajunsurile aferente), să fie, de fapt, principalul motiv al „fugii medicilor”. (detalii AICI).

O opinie de luat în seamă, în acest sens, a fost exprimată, pe pagina sa de Facebook, și de designerul Andreea Mureșan:

„Știți de ce dau medicii acum bir cu fugiții care pe unde pot? Pentru că ei știu ce e acolo. Știu ce e pe saltelele pe care ar sta întinși dacă ar fi bolnavi. Ce e pe colacul (care colac?) wc-ului la care ar fi nevoiți să își facă nevoile. Ce e în cădița de duș, acolo, sub gălețile și mopurile puse la scurs după ce au fost spălate în chiuvetă. Ce e pe mâinile și mănușile infirmierelor, asistentelor și colegilor care ar veni să îi îngrijească. Cât de departe, imposibil de atins de departe, e butonul cu care poți cere ajutor când zaci fără vlagă. Dar mai ales ce e pe tuburile și furtunurile care i-ar ajuta să respire, la nevoie. Medicii dau bir cu fugiții nu de teama virusului, ci de teama spitalului românesc.

Pentru că, pentru prima oară în viața lor, ar împărți soarta pacienților lor. Nu tu clinică privată, nu tu salonul lui dom' profesor de la Floreasca, nu tu rezerva a bună din propriul spital și tratament de vip. Nu. Spitalul românesc, în toată splendoarea jafului, minciunii, incompetenței, pilelor, șpăgilor, "dumnezeilor" profesori-doctori-șefi și mai ales a dezumanizării. Spitalul în care te duci să te tratezi de covid și mori de pioceanic și indiferență. Acolo se tem să nu moară ei. Acum e despre ei. Cât a fost doar despre noi, ceilalți, nu le-a fost teamă. Strângem ca proștii bani de măști și halate și costume de protecție. Dar înainte? Când mame și bunici și frați mureau pentru că personalul medical îi infecta, atunci nu era important echipamentul. Era mai important plicul. Dintotdeauna, masca a avut dublu rol, să protejeze pacientul de medic și medicul de pacient. Acum, brusc, când pacientul e mai periculos decât medicul, descoperim că nu avem măști. Dar ieri, ieri când medicul era mai periculos pentru organismul slăbit al pacientului, ieri nu era nevoie de mască?

După Colectiv, sistemul s-a apărat prin fiecare medic care nu a ieșit în stradă, nu a dat interviuri, nu a făcut grevă, nu și-a dat demisia. Și, după o vreme, când oamenii au uitat, s-a întors totul la normal. Normalul în care pacienții mureau nu de boală ci de spital. Acum, medicii sunt îngroziți că îi paște acest normal.

Așa că nu voi vorbi de eroi. Deși e la modă. Da, e nevoie de dotări și echipamente. Da, e inadmisibil să nu se poată proteja medicii și asistentele medicale. Da, vreau să protesteze, cu voce proprie, cu nume și prenume și toate detaliile a ceea ce se întâmplă. Asta îi face oameni și îi face cetățeni. Eroi vor fi când, după ce trece epidemia, vor face revoluție. Cea mai lungă grevă japoneză din istoria umanității. Cel mai transparent proces public din istoria umanității. Până când sistemul va fi zdruncinat din temelii. Și apoi vom strânge noi bani, ca și acum, ca de fiecare dată, să construim, să dotăm, să avem ce ne trebuie. Dar ei vor fi făcut partea cea mai grea: să vorbească și să ceară și să nu mai accepte să își facă meseria cu prețul sănătății, demnității sau vieții pacienților lor. Atunci vom putea vorbi despre eroi. Acum, pentru mine, cei mai mulți sunt complici.
LE Luni, ora 23.00, carantină totală în Suceava. Acolo e un caz clar ca lumina zilei de dezastru provocat de minciuna și incompetența din sistemul sanitar. Azi doar au venit cei 13 morți nedeclarați să ne bântuie pe toți. Mă întreb de ce Vasile Râmbu nu e legat deja.”

Conform datelor centralizate de Institutul Național pentru Sănătate Publică (INSP), în 2018, media raportărilor nu depășea, în România, 2,65%. Asta în condițiile în care Germania procentul ajungea spre 4%. Media UE este la 5,5%, iar țările cu cele mai mari raportări sunt Grecia, Portugalia, Italia, Finlanda și Cipru – toate peste 8%. (mai multe detalii AICI)

Spitale din rețeaua publică cu cel mai mare număr de infecții raportate în 2018: