Guvernul Maiei Sandu, față cu sistemul

Pe măsură ce se domolește entuziasmul de după victoria asupra regimului lui Vladimir Plahotniuc, apar la suprafață fire care conduc către bombe ascunse cu efect întârziat, care vor trebui dezamorsate.

De aceea, în loc să se concentreze pe agenda sa, guvernul Maiei Sandu se va vedea nevoit o vreme, dacă nu chiar tot timpul, să reacționeze la provocările la care este supus. Mandatul său se poate întinde, din punct de vedere logic, maxim un an, până aproape de alegerile prezidențiale, de la sfârșitul anului 2020. E de presupus că Igor Dodon își va dori să rămână la Președinție, urmând să intre atunci în competiție cu unul din aliații săi de acum, Maia Sandu sau Andrei Năstase. Sau cu amândoi.

Se prea poate, așadar, ca acest guvern să fie de sacrificiu, forțat să se confrunte în permanență cu focare de instabilitate și pus în dificultate de sistemul pe care l-a preluat.

Funcționarii din sistem își revin cu încetul din șocul de a fi rămas fără supraveghetorul care îi strunea și acum își arată colții. Potențialul lor distructiv nu este neglijabil.

Instinctul lor de supraviețuire le sugerează nu doar să dea semne de cooperare, de fațadă, cu noua administrație, dar și, prin acțiuni subversive, să-și asigure un viitor pe termen lung. Într-un teritoriu în care nimic nu durează și totul e de pe o zi pe alta, nu e de prisos să dai lucrurilor un caracter relativ și să-ți iei măsuri de precauție.

Nici nu și-a intrat bine în atribuții că noua administrație a fost chemată să administreze o supriză pe care i-a furnizat-o copilul teribil al politicii moldovenești, Renato Usatâi.

Acesta se refugiase la Moscova acum aproape trei ani, sub presiunea fostului său aliat, Vladimir Plahotniuc. Până să intre în dizgrația regimului, el s-a lăsat folosit împotriva adversarilor politici ai lui Plahotniuc, dar ulterior, dând semne de autonomie și fiind slobod la gură, s-a pomenit cu două dosare penale care l-au făcut să se refugieze la Moscova. Ulterior și de acolo a trebuit să fugă, forțat de anumite împrejurări, tocmai în Germania.

O parte a electoratului moldovean, amatoare a serialelor rusești, rezonează puternic cu acest politician populist, un prototip al felului de a fi și de a vorbi care se întâlnește în filmele rusești despre bandiți.

Revenit în Republica Moldova, Usatâi a reușit în câteva ore, cu ajutorul procurorilor moldoveni – aceiași care îi instrumentaseră dosarele – să scape de mandatul de arestare emis pe numele său.

Fiind un afacerist suspectat de relații cu lumea interopă și cu serviciile secrete rusești, întoarcerea sa în Republica Moldova produce o asociere neplăcută cu noua putere de la Chișinău. Acesta se pomenește astfel la cheremul procurorilor și judecătorilor cultivați de Vladimir Plahotniuc, care luni a anunțat că va continua, de acolo unde s-a adăpostit, să se implice în politica moldovenească.

Usatâi e doar unul din acei „cartofi fierbinți” care li s-au aruncat în mâini noilor lideri de la Chișinău. De el dorește să scape mai ales Igor Dodon, căruia îi poate face concurență electorală la alegerile locale care ar putea avea loc în toamnă, dar și după aceea. Numai că noua administrație nu-și poate permite să opereze cu aceleași metode brutale de care se folosea fără menajamente Partidul Democrat. Obligată de situație să refacă relația cu UE, aceasta trebuie să fie atentă cum își rezolvă problemele politice și instituționale.

Singura soluție, dar pe termen mediu și lung, rămâne prefacerea sistemului, putred până în temelii. O reformă instituțională serioasă e necesară după ce epoca Plahotniuc a demonstrat că degeaba ai instituții dacă acestea nu respectă regulile și că funcționarii sunt coruptibili.

Pentru a se menține pe val pe termen scurt, partidele de la guvernare trebuie să performeze în câteva domenii cheie, printre care primează cel economic. Care depinde de reluarea finanțării de către UE, dispusă să refacă relația cu guvernarea actuală dacă aceasta va înregistra rezultate în ceea ce privește reformarea justiției și investigarea fraudei bancare din 2014.

În această situație socialiștii se află într-un avantaj tactic. Ei n-au decât două fotolii în Guvernul Maiei Sandu, al Apărării și al Reintegrării, ceea ce le va permite să se disocieze ulterior de eventualele insuccese ale coaliției de conjuctură.