Infractorii nu sunt un brand de țară

A devenit deja un clișeu, dar trebuie să acceptăm că alegerile europarlamentare au proasta reputație de a aduna cei mai puțini români la vot. Pentru că la o primă și superficială impresie, alegerile pentru Parlamentul European nu contează la fel de mult precum scrutinul pentru primari sau cel pentru legislativul național. Și cu toate acestea, alegerile europarlamentare au un rol esențial nu doar pentru viitorul Uniunii Europene - pe care mulți români continuă să o considere o entitate distinctă de noi -, ci și pentru modul în care România va funcționa de acum încolo.

În decembrie 2016, Partidul Social Democrat a obținut un scor care i-a permis să facă orice. Orice și-a dorit, dar nimic din ce ar fi trebuit. Decembrie 2016 este motivul pentru care România a rulat în ultimii doi ani și jumătate mai mulți miniștri decât în toate guvernele din ultimul deceniu și mai mulți secretari de stat decât orice altă țară europeană. Alegerile din 2016 sunt motivul pentru Viorica Dăncilă. Alegerile din decembrie 2016 sunt pretextul pentru măcelărirea legilor din Justiție și transformarea infractorilor în victime. Și lista poate continua.

Dar alegerile din decembrie 2016 sunt istorie, căci urmează votul din mai 2019. Iar miza este infinit mai importantă pentru că acum Partidul Social Democrat nu contestă doar instituțiile statului român, ci însăși vocația europeană a României. Pentru prima dată din 1989 încoace, pentru prima dată în democrație, un partid mare încearcă să deraieze România din Europa. Sigur că PSD nu poate schimba geografia, dar încearcă să falsifice adevărul: pentru fiecare eșec al guvernării sale infracționale, PSD acuză Uniunea Europeană și companiile străine. Sau, mai simplu fie spus, acuză străinii.

Nu e niciun secret, în momentele critice ale istoriei, în timpul marilor dezastre politice, a fost inventat un dușman imaginar. Pentru Hitler, dușmanul a fost evreul. Pentru Stalin era burghezul. Pentru Liviu Dragnea dușmanul e străinul.

Sigur, ideea ca vinovatul e cineva din afară poate suna tentant și chiar confortabil ca principiu. E întotdeauna comod să găsești culpa altcuiva, chiar și atunci când aceasta nu există. Dar nu străinii sunt vinovați că Guvernul României nu construiește spitale, autostrăzi sau școli. Și, cu certitudine, nu europenii sunt cei care, prin ordonanțe emise noaptea (ca hoții, evident), au încercat să-l spele pe Liviu Dragnea de păcatele sale penale.

Europenii sunt însă cei care au protestat atunci când PSD și-a insultat propriul popor prin OUG 13 și tot europenii sunt cei care i-au sprijinit pe românii ieșiți în stradă. Pentru că și românii tot europeni erau.

Liviu Dragnea vorbește despre patriotism cu gura plină, dar adevărul e că un vot pentru PSD echivalează acum cu un act de trădare. Pentru că întreaga politică a Partidului Social Democrat nu duce decât la compromiterea imaginii României în lume. Un partid izolat chiar și în interiorul familiei sale politice europene nu poate reprezenta România, dar îi poate ruina șansele de succes în Uniunea Europeană.

În mai 2019 nici măcar nu este vorba despre dreapta sau stânga. Nu vorbim despre ideologie sau poziționări doctrinare. Ci despre Romania și adversarii ei. Adevărații săi adversari: oamenii lui Liviu Dragnea, o gașcă dispusă să-și plătească libertatea cu prețul unei țări.