Învățăturile lui Andrei Caramitru pentru părinții beizadelelor care studiază în Elveția, unde s-a școlit și el o vreme

Accidentul cumplit produs de Mario Iorgulescu, fiul de doar 24 de ani al președintelui Ligii Profestioniste de Fotbal, care a urcat băut și drogat la volanul unui bolid de peste 300.000 de euro, a scos la iveală o serie de aspecte ale biografiei tânărului de bani gata. Astfel, opinia publică a aflat că acesta nu era lipsit de școală, studiind chiar din liceu în Elveția, unde a urmat și facultatea. În lipsa unei educații solide, a însușirii unor valori esențiale pentru o conduită socială decentă și echilibrată, acumularea de cunoștiințe nu poate schimba însă fundamental superficialitatea acestor copii de îmbogățiți post 89 cărora li se insuflă chiar de acasă, din familie, că au lumea la picioare și că banul cumpără orice pe lumea asta.

Despre asta vorbește și Andrei Caramitru într-o postare relevând că și el a studiat în Elveția. Deși spune despre sine că a fost un student sărac obligat să accepte slujbe pe bani puțini, probabil nici useristul, adulat și contestat deopotrivă în online, nu ar fi reușit însă să ajungă să studieze într-o țară nu tocmai ieftină fără suportul tatălui său.

Redăm integral postarea lui Andrei Caramitru:

”Nu am comentat despre accidentul cauzat de Mario Iorgulescu în care un tânăr a murit. Dl Iorgulescu Jr. consumase cocaină, avea aproape 2mg de alcool în sânge și conducea nebunește la 24 de ani un Aston Martin.

Eu va spun din experiența mea. Am făcut studiile în Elveția. Foarte mulți colegi erau copii de mulți-milionari sau miliardari (oameni care dețineau firme serioase și mari în Vest). Erau 2 categorii printre ei:
- unii mergeau cu tramvaiul, mâncau de la cantină și McDonald și lucrau în job-uri de chelner sau magazioner vara. Nu aveau mașini sau bani de la părinții lor miliardari. Stăteau cu chirie plătită de ei. Părinții Îi învățau să respecte banii, muncă și educația. Toți elvețienii, nemții sau vesticii erau așa.
- mai erau unii (în special ruși sau din țări sub-dezvoltate) care mergeau cu Mercedes-ul sau Porsche-ul la 21 de ani, aveau mii de EUR pe săptămâna de spart în cluburi.

Ce s-a întâmplat 20 de ani după facultate?
- Toți cei din prima categorie au familii minunate, cariere extraordinare, sunt oameni echilibrați
- ceilalți sunt praf. Divorțați, mulți fără job, doi au stat ani de zile în cure de dezintoxicare. Unul era să moară dintr-o over-doză.

Așa că educați-va copiii fix pe dos decât fac bogății noștri de carton că Iorgulescu Sr. Nu le dați bani, nu le dați mașini, nu le dați case. Învățați-i valoarea muncii și a banilor.

—-
PS: eu în Elveția am fost sărac lipit, am luat orice job plătit sub salariul minim că să supraviețuiesc. Eram “emigrantul amârăt” tipic din est. Și asta m-a ajutat foarte mult să am succes după. A fost esențial”.

În ceea ce privește studiile din Elveția și felul în care a ajuns acolo, Caramitru jr a explicat pe larg într-un interviu pentru digi24.ro: „Am prins Revoluția când aveam 14 ani. Am fost prima generație după Revoluție care a făcut liceul. În 94, am avut un noroc avut de puțini, să pot să plec să fac studii în străinătate. Sora tatălui meu era fugită din anii 70 în Elveția și a acceptat să mă țină la ea în timpul facultății. Am făcut facultatea în Elveția. M-am gândit ce pot face mai interesant? Mi s-a părut o zonă care în momentul acela nu era înțeleasă de români și nici de mine, zona finanțe-economie, și am făcut studiile în Elveția. Apoi am rămas acolo. Am stat în total 14 ani în Elveția.

Am început să fiu bancher, am fost chiar trader o perioadă de timp în tinerețe, să spun așa. Apoi am fost angajat de firma de consultanță McKinsey, în Elveția, unde am și devenit partener. Vorbim de 2005-2006. Eram cel mai senior român din această firmă. România devenea foarte interesantă, țară mare care intra în Uniunea Europeană, creştere economică foarte mare. Atât firma, cât și eu eram interesați să facem mai multă treabă în România, să ajutăm firmele mari, să ajutăm investițiile în România. Am luat decizia să mă întorc și să fondez biroul McKinsey & Comp în România. Vorbim de 2006-2007.

Atunci m-am întors și am continuat în cariera de consultanță o perioadă de timp”.

Restul interviului AICI.