Iohannis, Orban&Co

După două luni de logodnă, guvernul Orban are dificultăți serioase. Nu atît create de PSD, dispărut în ceață unde își linge rănile. Tensiunile în ce privește PNL&Guvernul Orban vin din interior.

1/ I se trag de la problemele pe care le are de rezolvat într-o criză de timp și resurse evidentă (voturi în Parlament, finanțe, spațiu de manevră). PSD a lăsat o moștenire dezastruoasă după ce a dus o politică economică și socială aventuristă și populistă, extrem de riscantă. Dacă mai rămînea la putere șase luni băga țara în faliment. România ar fi ajuns Venezuela Europei. Dragnea, VV Dăncilă, Teodorovici etc au adus lucrurile la marginea prăpastiei. PNL a apărut la timp, salvînd din mers ce se mai putea salva. Orban și trupa lui încearcă să facă corecțiile necesare în marș forțat. Soluții miraculoase, pe timp scurt, nu există. Așa că trebuie să cîștige timp. Visteria este goală, deficitul peste limita admisă. A apărut o dificultate în plus creată chiar de guvern care vine dintr-o abordare greșită. Acest guvern – provizoriu – are răspundere limitată. Un an de zile cel mult. Trebuie sa dea un buget și să organizeze alegeri. Atît. Din cauza nenorocirii pe care au găsit-o în Palatul Victoria trăiește sub presiunea urgențelor de care vorbeam mai sus. Orban e obligat să dechidă prea mult fronturi și și-a complicat existența. Agenda guvernamentală este mult prea încărcată în raport cu timpul și resursele pe care le are. Sarcinile pe care și le-a autoimpus sunt prea mari. Probabilitatea de a suferi un eșec, s-a amplifiat foarte mult.

2/ Altă sursă de presiune pentru guvern se află în interior. Iohannis vrea să se joace de-a puterea, spre deosebie de primul mandat. E și gelos pe succesul unui Ludovic Orban pe care pînă în vară îl ținea pe la uși. Asta în vreme ce Gorghiu, Turcan, Bușoi, Rareș Bogdan și alți favoriți aveau intrare liberă. Acum pe Iohnanis Orban îl deranjează ca o scamă care i-a intrat în ochi. Liderul PNL îi pare că se bucură de prea multă putere și glorie. Este așadar un rival al acestui zeu-soare sui generis. În situații de acest tip vai de curteanul care îl umbrește pe rege!!! De ce? Pentru că Iohannis somnolent pînă ieri a prins gustul puterii. Pe scurt, îi place să decidă, să fie temut, să numească, să dea afară, să iasă în fața presei și să stralucească. Îi plac prima pagină și aplauzele la scena deschisă… Sunt bolile puterii – istoria e plină de ele.

Iohannis vrea să le facă el pe toate cu mîna lui, să depindă de el toți și toate. Nu mai vrea sa lucreze prin intermediari ca Orban. În plus vrea să lase o urmă după ce 5 ani a dormitat nepăsator și rece la presiunile vieții politice. „Alegerile anticipate” este unul din subiectele inventate de psihologia lui întortochiată, dar e o capcană. Mulți văd aici o manevră de a se lepăda de Orban, chiar de PNL, sau de a avea un alt PNL cu alți oameni la Palatul Victoria. Este motivul pentru care nu vrea să aștepte pînă în noiembrie/decembrie. După alegerile parlamentare riscul lui Iohannis este ca Orban – triumfător după cîștigarea alegerilor – va fi mult mai greu de controlat. Așa se face că presează pentru organizarea lor în primăvara. Iohannnis este dispus, fără mari procese de constiință, să riște orice, inclusiv guvernarea anti-PSD de care face atîta caz ca să rămînă singur la manșe. Iohannis îmi face dintotdeauna impresia unui mare egoist care subordonează totul interesului și placerilor lui personale. Mă înșel!?