Liderul unui important ONG: Dacă nu era Klaus Iohannis, nici USR nu era ce e azi! Cum a fost ajutat partidul Uniunea Salvați România de președintele României

Ovidiu Voicu, director executiv al Center for Public Innovation, a punctat într-o postare pe Facebook meritul președintelui României Klaus Iohannis în privința ascensiunii USR. 

Concret, Ovidiu Voicu a amintit despre decizia CCR din 2015 de a admite sesizarea Partidului Pirat potrivit căreia un număr de 25 de mii de persoane necesar fondării unui partid e mult prea mare. Totodată, directorul executiv al Center for Public Innovation a menționat că deși Parlamentul României putea să decidă că un partid poate fi înființat cu minim 10 mii de membri, parlamentarii au acceptat că sunt necesare doar 3 persoane pentru fondarea unei formațiuni politice.

Fără presiunea societății civile, fără mobilizarea românilor din turul II al alegerilor prezidențiale din 2014 nu ar fi existat probabil respectiva decizie a Parlamentului României și poate că nici USR ca entitate politică în forma actuală.

În acest sens, Ovidiu Voicu a subliniat meritul președintelui Klaus Iohannis: "Ceea ce știe mai puțină lume e că singurele întâlniri între reprezentanții Comisiei și societatea civilă, la care cu adevărat a existat un dialog real, aplicat pe textul de lege, au fost cele mediate de Administrația Prezidențială. Sunt ferm convins că fără aceste discuții, unele dintre ele organizate efectiv la Cotroceni, nici măcar minimele concesii făcute de partidele parlamentare nu ar fi trecut. Fără influența directă a dlui. Iohannis în PNL, mica reformă s-ar fi blocat. (...)  Noul partid (USR) a ajuns azi la peste 20% din voturi, în doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, președintele Iohannis".

Redăm postarea ONG-istului Ovidiu Voicu:

"Dacă nu era Președintele Iohannis, nici USR nu era ce e azi.

Acum că v-am atras atenția, să vă spun o poveste mai lungă, cu o concluzie mai scurtă.

În 2015, s-a întâmplat la noi o modificare a legislației electorale. Îi putem spune și reformă, deși poate fi prea pretențios. Privind retrospectiv, au fost trei motive majore pentru care partidele parlamentare au dorit aceste schimbări:

(1) Partidele parlamentare erau într-o mare problemă financiară, cu datorii uriașe acumulate în timp.
(2) Toată lumea dorea să scape de catastrofa numită „vot uninominal”, dar și să clarifice pe cât se poate procedurile ce se aplică în perioada electorală.
(3) Politicienii s-au speriat puțin de mânia populară de la turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2014.

După cum poate vă amintiți, s-a format o Comisie specială în Parlament, au început discuțiile. Comisia a fost inițial condusă de dl. Zgonea, de la PSD, apoi de dl. Voicu, de la PNL. În Parlament, activitatea Comisiei a fost relativ transparentă (comparat cu altele), adică nu chiar toate deciziile s-au luat în spatele ușilor închise.

Ca urmare a punctului (3) de mai sus, au fost acceptați la dezbateri și niște civili mai insistenți. Așa am ajuns și eu să particip, alături de alți colegi oengiști.

Au fost mai multe schimbări adoptate de Comisia respectivă. Partidele parlamentare și-au bifat toate doleanțele. Spre exemplu, legea finanțării partidelor, care prevede decontarea cheltuielilor de campanie din fonduri publice, a fost pusă pe masă deja scrisă și adoptată ca atare.

Dintre prevederile relevante pentru deschiderea vieții politice, tot retrospectiv, au trecut două mari schimbări, ambele mici reforme.

Prima este generalizarea SIMPV, sistemul electronic de monitorizare a votării. Acesta este o armă letală împotriva fraudei la urne. Meritul principal revine AEP și STS, care au pilotat sistemul și au venit cu propunerea de implementare imposibil de refuzat.

A doua prevedere importantă este reducerea numărului minim de membri fondatori ai unui partid de la 25.000 la doar 3. Asta era o doleanță veche a societății civile. Înainte să apară cineva pe-aici să se bată cu cărămida în piept că el sau ea a cerut primul, vă rog să citiți scurtul istoric de AICI.

Șansa și perseverența unor oameni au făcut ca în perioada de funcționare a Comisiei, Curtea Constituțională să admită sesizarea Partidului Pirat și să spună că 25.000 e prea mult. În paranteză fie spus, nu vă mirați dacă nu ați auzit de Partidul Pirat în alegeri: oamenii respectivi au urmărit un principiu, nu neapărat puterea.

Acum, Parlamentul putea să aleagă și 10.000: există o altă decizie a CCR care spune că 10.000 nu e chiar așa mult (vezi istoricul din link-ul de mai sus). Totuși a ales 3. Poate a făcut-o să scape de gura civililor. Oricum a combinat acest pas înapoi cu alte prevederi excesive care să limiteze accesul la alegeri (spre exemplu, numărul ridicat de semnături).

Ceea ce știe mai puțină lume e că singurele întâlniri între reprezentanții Comisiei și societatea civilă, la care cu adevărat a existat un dialog real, aplicat pe textul de lege, au fost cele mediate de Administrația Prezidențială. Sunt ferm convins că fără aceste discuții, unele dintre ele organizate efectiv la Cotroceni, nici măcar minimele concesii făcute de partidele parlamentare nu ar fi trecut. Fără influența directă a dlui. Iohannis în PNL, mica reformă s-ar fi blocat.

Nu e singura situație în care Președintele și-a exercitat funcția de mediere discret, dar cu rezultate. Mai știu și de altele, nu neapărat din experiența directă. Este modul în care dl. Iohannis a ales să își exercite funcția, în limitele ei și în condițiile unui mandat ingrat, în care a avut permanent o majoritate parlamentară ostilă.

Uneori a fost frustrant. Uneori, în enervarea momentului, poate mi-aș fi dorit și eu un președinte-jucător veșnic la atac, veșnic virulent, veșnic la televizor. La rece, nu cred că ar fi fost mai bine: ar fi dat PSD o imagine publică a „Statului Paralel”, consolidându-i discursul.

Eu cred că abordarea președintelui Iohannis, combinată cu libertatea celui de-al doilea mandat (cel pentru istorie, nu pentru realegere), cu un guvern care nu e complet ostil, va contribui puternic la creșterea capacității statului de a construi, de a genera o renaștere socială. Și pentru asta sunt hotărât să îl votez la alegerile din anul ăsta.

Revenind la discuția despre reforma electorală, cert e că această modificare, partidul cu 3 membri, a spart oligopolul partidelor parlamentare. A permis înființarea USB în timp util. Rezultatul nesperat al echipei lui Nicușor Dan în alegerile locale din București a generat energia civică din care s-au strâns 200.000 de semnături (nu se așteptau alde PSD și PNL!), a permis noului USR să candideze și să intre în Parlament. Asta i-a oferit o tribună de exprimare și, foarte important, acces la importante fonduri publice. Noul partid a ajuns azi la peste 20% din voturi, în doar trei ani. Iar la toate aceste lucruri, a contribuit discret, dar eficient, președintele Iohannis", a menționat Ovidiu Voicu.