Pandemie în dictatură. Mărturii terifiante ale medicilor ruși pe care morțile celor trei colegi, aruncați în gol, nu i-au intimidat

În Rusia, opozanții regimului de la Kremlin sau cei care spun lucruri deranjante pentru autorități cad adesea de la etaj. A fost o vreme în care jurnaliștii erau sinuciși astfel. Azi, pe timp de pandemie, trei medici „au zburat” pe fereastră de la diferite etaje. Doi dintre ei, două doctorițe remarcabile pe domeniul lor de activitate, au murit, iar un medic ambulanțier se zbate între viață și moarte, cu multiple fracturi craniene. Morțile subite ale celor care dezvăluiau situația grea cu care se confruntă sistemul sanitar din Rusia nu au redus însă la tăcere tot corpul medical. Medici din mai multe orașe au cutezat chiar să dezvăluie pentru presa occidentală, respectiv pentru canalul Deutsche Welle, în ce condiții dificile sunt nevoiți să combată coronavirsul. Majoritatea reclamă lipsa echipamentelor de protecție și a testărilor. Unul dintre medicii chestionați are însă o poveste incredibilă: bănuiți de infectare, el și femeia de serviciu au fost sechestrați în spital, fără încălzire, apă cală și mâncare. A fost nevoit să anunțe poliția, să se filmeze și să intre în greva foamei ca să fie eliberat.

CITEȘTE ȘI: Rusia. Un al treilea medic „a căzut” de la etaj. Ce dezvăluie o filmare realizată înainte de „cădere”/De ce sunt „sinuciși” doctorii ruși?

Vladimir Perluchin, medic în regiunea Briansk:

"Tratez cazuri de pneumonie de 28 de ani. Primul pacient cu Covid19 din regiunea noastră a fost un bărbat. Fiica lui venise la el de la Moscova pentru a-și sărbători ziua de naștere. El a ascuns asta și nimeni din spital nu putea avea o atare bănuială. La internare, bărbatul a fost înregistrat doar cu pneumonie. La început, nu s-a dorit să i se facă un test de coronavirus, dar am insistat. În așteptarea rezultatului, pacientul a fost mutat într-un salon normal, prin care au circulat medici din toate secțiile, chiar și contabilii. Cel puțin 100 de contacte.

Coronavirusul a fost confirmat două zile mai târziu, iar pacientul a fost adus la Briansk. Administrația s-a gândit ce să facă cu spitalul și a ajuns la ideea de a mă băga pe mine în carantină în spital, în calitate de medic curant, dar și pe femeia care spălase podeaua salonului respectiv, considerându-se că noi ne-am aflat cel mai aproape de pacientul infectat. Restul personalului a fost trimis acasă. Ni s-a răpit libertatea în mod violent. Am contactat deja procurorii. 

Într-un departament care nu a fost dezinfectat am petrecut două zile cu această femeie. Era prea frig să dormi și nu a existat apă caldă. De asemenea, nu ni s-a oferit mâncare. Colegii de la o clinică privată din Briansk ne-au adus un încălzitor și mâncare. A venit poliția și ne-a fotografiat prin fereastră, verificând astfel dacă nu încălcăm carantina. Când m-am săturat de umilință, am înregistrat un mesaj video și am intrat în greva foamei. Abia atunci ni s-a permis să ieșim. Testul pentru coronavirus a fost negativ pentru mine și acum sunt în carantină acasă. Probabil că, după toate astea, voi fi concediat." 

Olga, paramedic la Vladimir: "Îmi pare foarte rău pentru pacienții din orașul nostru. Practic, lor nu li se fac deloc teste. Organizația locală a partidului de guvernământ "Rusia Unită" spune că totul este în regulă la noi, dar nimic nu este cum trebuie. Pentru a obține testul, trebuie să mobilizezi toți prietenii care au contacte la nivelul autorităților orașului. (...) Pacienții fără simptome nu sunt înregistrați. Oamenii nu sunt tratați, dar trimiși acasă. După câteva zile, echipele noastre de salvare îi aduc înapoi la spital, dar în stare critică. Ne-am plâns în zadar în legătură cu acest lucru.

În ceea ce privește echipamentul de protecție, ni s-au oferit rochii chirurgicale simple. Am semnalat ordinul nr. 198 al Ministerului Sănătății, care stabilește clar ce echipamente și măști de protecție pot fi utilizate. Ni s-a spus să nu exagerăm, să nu ne plângem, că avem de toate. Am mers la oficiul local de sănătate și am spus că îl vom contacta pe premier. După două-trei zile au venit și costumele, dar fără instrucțiuni de întrebuințare.

Arătau ca salopetele folosite de vopsitori. Acesta a fost singurul lucru pe care l-au putut găsi. Nu am primit măști de protecție. Știu că există medici care se tem să se plângă. Medicii din spital aproape ne întreabă cu lacrimi în ochi: "Cum ați obținut toate aceste echipamente de protecție?" Nu poți să îți strigi problemele. ”

Mai multe mărturii găsiți AICI