Medic român alungat în Germania de ororile din sistemul sanitar: rezidenții primeau pumni în plex de la „somități”/„La Colectiv, o sală, cel mai bine dotată, a rămas închisă în acea noapte. Închisă cu lacătul. Era sala Domnului Profesor. Din spitalul de stat”

George Udrescu, medic specialist în chirurgie plastică și reconstructivă, a emigrat în Germania, în 2009, alături de soție, și ea medic. Avea puțin peste 30 de ani și își terminase rezidențiatul la Floreasca, sub „îndrumarea” lui Ioan Lascăr, fostul șef al Clinicii de Chirurgie Plastică din cadrul spitalului. Și „al doilea medic român ca trafic de căutare pe internet”, după cum scrie Lascăr în CV. A învățat enorm de la medicii din sistem care mai „încă mai credeau în menirea lor”, dar a și văzut lucruri abominabile.

Încurajat de mărturia Daianei Voiculescu care a povestit pe larg AICI despre cum s-au înșurubat în funcții „medicii-zei” ai sistemului sanitar și cum ordonă, comandă și decid ca pe propriile moșii, dr Udrescu, care a cunoscut și el din interiorul toată stricăciunea de care vorbea dr Voiculescu, a decis să povestească pentru PRESSONE despre ceea ce numește „organizarea feudală a sistemului sanitar din România”, despre cum sunt promovați doctori mediocri, dar cu proptele de la partid și șpagă, despre pumnii primiți în plex de către rezidenți, dar și despre noaptea tragică de la Colectiv când cea mai dotată sală de la Floreasca a rămas închisă cu lacătul, deși mureau oameni.


Despre rezidențiat: Au fost cinci ani super. La sfârșit credeam că pot opera practic orice în specialitatea mea. În același timp au fost cinci ani de frustrări și nedreptăți. De corecții verbale și chiar fizice la vizită, în fața pacienților și a celorlalți colegi. Din fericire, nu am dat de multe ori prilejul să fiu corectat, dar am văzut colegi încovrigați după un pumn în plex. În secolul 21.”

Despre corupție:Când eram eu rezident, în anii 2000, boala sistemului era deja în fază de metastaze. De la un moment dat, catedrele UMF au început să fie ocupate pe linie de sânge, de partid și de șpagă. Nu posturile de profesor, ci de preparator, cercetător, asistent universitar, aproape toți pe care i-am cunoscut aveau un drum bătătorit dinainte. Spun metastaze, deoarece începuseră să își promoveze încrucișat favoriții. Și aici se înscriu și favoriții sexuali, căci încă se mai avansează și așa.

Cam asta e sistemul. Practic de zeci de ani sunt promovați preponderent piloșii. Unii din ei sunt suficient de buni pentru funcția lor, unii poate sunt cei mai buni. Dar de obicei nu e așa. De obicei sunt slab pregătiți, comozi, fără experiență și fără dorința de a avansa și din punctul de vedere al abilităților, nu doar din punctul de vedere al funcției”.

Despre Colectiv: „Am primit un telefon de la un fost coleg român din Germania, care fusese contactat de un prieten al ministrului sănătății de atunci (n.r. – Nicolae Bănicioiu). Mă ruga să încerc să găsesc câteva locuri pentru pacienții mai gravi. Cum lucrasem acolo și mai aveam și alte cunoștințe, i-am telefonat domnului ministru și i-am comunicat că am posibilitatea să mijlocesc imediat 7 locuri, iar dacă e cazul pot să mai încerc și în câteva alte centre. M-am oferit să funcționez ca traducător, transportator de rude și tot ce ar mai fi fost nevoie.

Aici s-a încheiat, nu am mai fost contactat, apăruse între timp ideea că avem de toate.

Este dureros să vezi asta și să știi ce înseamnă acest avem de toate. Însă atitudinea este caracteristică sistemului. În primul rând e super egoul celor care conduc sistemul medical, care au ajuns într-adevăr să se creadă Dumnezeu. Apoi, modul batista pe țambal – că doar nu o să recunoaștem că am deturnat de zeci de ani resurse către cabinetele noastre private (nu am dovezi, e doar hearsay).

Ca o palmă în față, sau mai degrabă ca un șut în dinți, în noaptea tragediei de la Colectiv au venit foștii colegi de acasă să opereze victimele incendiului. Au fost suficienți doctori, dar nu le-au ajuns sălile. Cu toate astea, o sală, cel mai bine dotată, a rămas închisă în acea noapte. Închisă cu lacătul. Ca de altfel în toate nopțile din rezidențiatul meu, în care operam unul în sală, unul pe holul din față. Era sala Domnului Profesor. Din spitalul de stat. Scriu asta și îmi vine să vomit.”
Restul dezvăluirilor îl găsiți AICI