Medicul Cristian Irimie, fost secretar de stat la Sănătate: Termenul optimist pentru spitalele regionale, 5 ani. De la Revoluție și până în prezent s-au construit doar 4 spitale de stat! EXCLUSIV INTERVIU

Cu cît ne apropiem de campania electorală, cu atît se intensifică discuţiile din spaţiul public cu privire la temele cu adevărat importante pentru votanţi. Una dintre temele care naşte dezbateri aprinse este cea a spitalelor regionale. Medicul Cristian Irimie, fost secretar de stat în Ministerul Sănătăţii în timpul ministeriatului lui Cseke Attila, spune că un termen realist pentru finalizarea unui spital regional este de 5 ani în ţara în care în ultimii 30 de ani s-au construit numai patru spitale, dintre care doar două funcţionale. Iată cîteva dintre răspunsurile lui Cristian Irimie.

Sorin Avram:  Periodic se discută în spaţiul public despre spitalele regionale. Vor exista ele în viitorul apropiat?

Cristian Irimie: În urmatorii cinci ani s-ar putea. Dar la anul sau peste doi ani nu văd cum. Deocamdată nu s-au început. Spitalele astea regionale apar periodic, aşa, ca eclipsele, pentru că dă bine la public în campanie. Atunci vii şi spui că faci spitale regionale. De fapt, ce sînt aceste spitale regionale, că am văzut şi nişte opinii pe Facebook. Spitalele regionale sînt, în primul rînd, spitale de urgenţă. Nu vor fi spitale pentru cronici. Vor fi pentru urgenţele mari. Începînd de la politraumatisme, arsuri, accidente vasculare cerebrale, infarct. În al doilea rînd, ele trebuie să conţină două module mari, unul de specialităţi medicale şi altul de specialităţi chirurgicale. Dar acolo trebuie să fie toate cele care ţin de urgenţe. Trebuie să fie şi compartimente de arşi, de mari arşi, de neurochirurgie, de chirurgie cardiacă şi aşa mai departe. O treabă complexă cu mulţi specialişti. Organizarea va fi deosebită.

Domnule doctor, să spunem că astăzi se dă Hotărîre de Guvern că se face spital regional la Iaşi. Cît durează sa-l faci, cît costă şi de unde bani?

Costă mult, mai mult de 100 milioane de euro. Durează mult: licitaţii, contestaţii. Eu zic că din momentul în care se bagă buldozerul să se sape, durează cel puţin doi ani, dacă constructorul este serios. Desigur, poate dura şi 20 de ani, ca la Fălticeni (lucrările la noul spital din localitatea suceveană Fălticeni au început în 1991 şi nici acum nu sînt gata - n.a.).

Există vreun caz în România postdecembristă în care s-a făcut un spital în doi ani?

N-am auzit. Spitalul de la Mioveni a durat vreo patru-cini ani. Dar au tăiat numai panglica. Nu l-au deschis încă. (…) de la Revoluţie pînă acum, în Romania s-au construit cîteva spitale de stat: Mioveniul,  Fălticeniul şi Huşi. Huşiul prin anii ’90. Şi la Horezu, după 2010. Atît în 30 de ani. (Numai spitalele din Huşi şi Horezu sînt funcţionale. La spitalul din Fălticeni încă se lucrează, iar spitalul de la Mioveni aşteaptă o serie de avize, conform doctorului Irimie - n. red.).

În condiţiile actuale, cu licitaţii, cu contestaţii, cu finanţări întrerupte, cu un constructor nemulţumit că nu este plătit la timp, credeţi că un termen optimist este de cinci ani?

Da, ar fi. 

Acum cum a rămas? Cîte spitale regionale ar trebuie să se facă?

Iniţial au fost opt, după care s-a ajuns la trei. Teoretic, după mine, în primă fază ar trebui făcute trei: Iaşi, Cluj şi Timişoara. În Iaşi sau Cluj un bolnav trebuie împărţit în mai multe locaţii. Pentru că sînt împrăştiate prin oraş (diferitele secţii ale spitalelor - n. red.).

Spuneaţi ceva mai devreme că sistemul sanitar este ca o gogoaşă umflată de politicieni în precampanie şi campanie electorală, care este împunsă după şi se dezumflă. Asta cu spitalele regionale este la fel?

Deocamdată s-a întîmplat. A început Guvernul cu opt, apoi cu trei. Dacă mai fac un program de gurvernare pe ultima sută de metri poate ajung la unul-două.