Nația noastră de epidemiologi

Românul se pricepe la orice, iar atunci când nu se pricepe, se adaptează. Și uite așa a învățat toată lumea de trei săptămâni încoace că între spirt și biocid e o oarecare diferență, că sistemul imunitar poate fi și el deprimat, că între măștile de protecție există diferențe fundamentale și că se aplică o conduită anume la punerea și scoaterea echipamentului de protecție. Un întreg manual de virusologie s-a deschis parcă sub ochii unui popor mai avid de cunoaștere ca oricând, iar acum nu mai există elev în clasa a cincea, analfabet în floarea vieții sau pensionar în ultima decadă a existenței care să nu știe să definească o secvență de ARN. E drept că românii au fost întotdeauna un picuț ipohondri, chiar dacă nu prea au avut vocație de salvatori. Cu toate astea, le place și lor să știe câte ceva despre bolile vechi sau noi, create de natură sau în laborator, aduse pe particule de praf sau pe unde magnetice, transportate de animale sălbatice sau de extratereștri, pentru că nu strică niciodată să fii primul care zice: “Să știi că eu m-am gândit și la asta!”

Singurul lucru pe care nu prea l-au priceput mulți a fost și singurul esential în pandemie: statul acasă. Focusați de gradul de agresivitate al virusului nou apărut, românii, deveniți peste noapte specialiști în natura microorganismelor, au început să facă statistici personale, care indică în principal rata de mortalitate în rândul celor tineri și fără afecțiuni preexistente, dar și în rândul celor în vârstă, cu probleme cronice grave. De aici a început devoalarea adevăratei naturi a multora, care și-au dat, la modul figurativ, masca jos de pe figură, ca să o înlocuiească cu aceea de protecție. Și uite așa au răsărit falnicele caractere care stipulează că atâta vreme cât mor bătrânii, virusul nu e periculos. Astfel, toți virusologii amatori ai momentului s-au concentrat asupra potențialelor efecte ale virusului asupra persoanei lor. Căci asta ne doare pe toți, până la urmă, nu? Dacă murim noi sau moare altul? Aceasta e întrebarea spiritului altruist în vreme de pandemie! Numai că pandemia n-are nicio legătură cu efectul virusului asupra unui individ sau altuia, dar are totul de-a face cu efectul virusului asupra sistemului sanitar. O îmbolnăvire masivă a populației duce, în mod inevitabil, la o presiune pe sistemul medical, care cedează în cele din urmă, generând astfel morți care puteau fi evitate. De asta era important pentru români să respecte izolarea la domiciliu, pentru a rupe transmiterea unui virus foarte contagios, nu neapărat pentru a proteja pe unii sau pe alții în mod special. Ci pentru a menține numărul cazurilor de îmbolnăvire la un nivel suportabil pentru sistemul medical. Ce s-a întâmplat, de fapt? Ei bine, știm cu toții. Sute de persoane au încercat și chiar au reușit să fenteze regula carantinei, regula distanțării sociale și regula adevărului, provocând astfel contaminarea mai multor unități spitalicești din întreaga țară, precum și închiderea unor orașe. De ce s-a ajuns până aici? Pentru că niciun epidemiolog amator nu e destul de epidemiolog dacă nu e și convins că are dreptate. Și, în ciuda asimilării tot mai multor cunoștințe despre circulația coronavirusului în natură, mulți români s-au gândit că e în regulă să mintă la internare, că nu e nicio problemă să celebreze o onomastică împreună cu vecinii sau că e absolut firesc să vii dintr-o zonă roșie direct acasă la mama ta, fără să stai ca fraierul 14 zile în carantină. E drept, ne-am fi putut descurca mai bine, dacă am fi făcut niște eforturi mai semnificative în a înțelege ce e pandemia și de ce se instituie ea. Dar noi, ca o adevărată nație de epidemiologi, ne-am străduit să-i facem un profil psihologic virusului, ca să ne asigurăm că nu e periculos pentru noi, la nivel individual. Și de-acum scapă cine poate. Și cine nu scapă, măcar nu moare prost. De exemplu, acum știm despre sistemul imunitar că poate fi și el deprimat, despre spirt că nu e neapărat un biocid, dar și că, oricât de puțină școală am avea, suntem îndreptățiți să purtăm și noi, în plină pandemie, mănuși chirugicale. Că o nație de epidemiologi tot suntem și noi…