Părintele Necula: "Rămâneți în case. Nu de frica morții, ci din iubire pentru viață" Preotul sibian reflectă cum se pot bucura românii de Înviere, chiar dacă nu vor merge la Biserică

Părintele Constantin Necula, profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu, i-a rugat pe români, în cadrul unui interviu acordat pentru Tribuna, să rămână în case de Sărbătorile Pascale, "nu din frica morții, ci pentru că-și iubesc viața". 

Mai mult, părintele a reflectat că românii se pot bucura de Înviere chiar dacă nu vor merge la Biserică, întrucât "a trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină".

"Învierea de anul acesta are cu sine și conotația unui post dublat de carantină. Un soi de sihăstrie împreună cu aceia pe care-i iubim și ne sunt familie", a mai subliniat preotul sibian. 

Constantin Necula: "Îi rog să rămână în case. Nu din frica morții, ci pentru că-și iubesc viața. Îndrăznesc să cred că își iubesc Biserica. Pentru a nu fi prilej de scandal și sminteală celor care nu cred în civismul Ortodoxiei. Pentru că-și iubesc părinții, familia și Patriarhul, pe arhierei și preoții parohi, pentru că-și iubesc rădăcina străbună a bunului simț. Nu din amenințări se schimbă mentalități sociale, ci din educație. De aceea, primiți, vă rog, cuvânt bun. De sănătate și pace. Iar celor pentru care Paștile e doar o altă zi din calendar vă doresc o zi bună. Cu frumuseți pe suflet și pace în gând".

- Cum se vor putea bucura credincioșii de Slujba de Înviere, dacă nu vor putea fi lângă biserici?

C. N.: Depinde mult de capacitatea fiecărui creștin de a-și asuma statura mărturisirii sale. Cred că încă o lecție – de aceea spuneam că nu doar în plan uman ne luăm învățătură în zilele acestea – este aducerea aminte a zorilor Învierii din chiar ziua Învierii. Efortul femeilor de a-L urma pe Hristos părea că nu mai poate fi obiectivat. Și totuși femeile mironosițe, Maria Magdalena, Luca, Cleopa și Apostolii, în sfârșit, nu erau în afara aflării Învierii – esența Prăznuirii noastre. A trăi Învierea înseamnă a fi atent la adâncul ei de lumină. Și în alți ani cei care sunt acum în linia întâi erau tot în linia întâi. Acum suntem toți. Să învățăm acum să prețuim ceea ce ne lipsește.

- Ce ar trebui să însemne Paștile și Învierea pentru noi, mai ales acum?

C. N.: Ceea ce înseamnă mereu și mereu: Învierea Domnului Hristos! Biruirea morții acesteia de care ne temem mai mult decât orice. Biruința împotriva comodității noastre neroditoare. Învierea de anul acesta are cu sine și conotația unui post dublat de carantină. Un soi de sihăstrie împreună cu aceia pe care-i iubim și ne sunt familie. Cred, personal, că aici a fost restartarea responsabilității noastre. Reasumarea familiei. Inclusiv prin asumarea distanței sociale, pentru protejarea celor mai în vârstă. Cu alte cuvinte și Paștile acesta este despre Hristos și despre familie.

Citiți AICI interviul integral