Pensiile speciale

Problema pensiilor speciale nu e o joacă. Este provocare politic-economico-socială de prima mînă. De ea depinde viitorul acestei guvernări. Șefii dreptei au ieșit săptămina asta cu declarații contradictorii. Se cam vede că nu și-au făcut bine lecțiile. Nu se potrivesc pe cifre, nici pe categoriile care ar trebui exceptate de la taieri. Fiecare face politica lui și vrea să se mențina personal în atenția opiniei publice. Orban va plăti însă oalele sparte, și nu Iohannis, nici protejata lui – Turcan – pentru că ei rămîn la vorbe. Raspunderea este a lui Orban si a PNL.

O armată de pensionari, peste 5 milioane, este interesată la maximum de subiect. De decalajele inacceptabile între pensiile mari și mici. Pe scurt, poți după o singură declarație populistă să crești în sondaje. De regulă pentru asta trebuie să afișezi vederi radicale și să pretinzi că vei tăia urgent toate pensiile speciale. Firește, nimeni nu are de gînd să se țină de cuvînt. Nici Rareș Bogdan – extrem de vocal pe acest subiect. El vrea să îl facă uitat pe generalul Gabriel Oprea la care a ucenicit într-ale politicii. Or, generalul a fost partizanul pensiilor speciale – a avut o contribuție esențială la apariția lor. Și el era în căutarea popularității. Dar numai la anumite categorii de indivizi – din Servicii, armata, etc. Noutatea este de data asta amestecul lui Iohannis în acest subiect după ce 5 ani ne-a obișnuit cu absențe prelungite. S-a dezinteresat total de pensii normale și speciale. Acum se pare că îl pasionează. I-o fi spus vreun consilier că tema este aducătoare de popularitate. La ce i-o trebui nu pricep, are deja în buzunar al doilea mandat de președinte și nu mai candidează la nimic.

Secretul afacerii este așadar să te arăți radical și să ceri să fie tăiate toate pensiile speciale. Trebuie să spun ca sunt de acord cu desființarea lor. Pentru mine esențială este chestiunea măririi pensiei mele și nu tăierea pensiilor altora. 1/ Militarii. Ar trebui să se acorde numai celor care au luptat efectiv în teatre de operații externe, care și-au pus viața în pericol. Celorlalți – cărători de genți prin minister nu văd de ce li s-ar acorda pensii speciale. 2/ Acealași tratament magistraților. De ce să beneficieze ei de asemenea răsplăți și nu medicii sau profesorii!? Un profesor stă 30 de ani la catedră pe un salariu de nimic, invață carte mii și mii de elevi fără de care nu ne putem imagina viitorul societății românești. Pensiile profesorilor sunt o mizerie. Cine are un aport mai important, magistratul, polițistul, militarul sau școlile? Medicii la fel, mențin starea de sănătate a populației, adesea în condiții eroice. Și rolul lor este esențial pentru societatea românească, mult peste rolul jucat de magistrați, militari, diplomați etc.

Magistrații pot să trăiască – la salariile enorme pe care le încasează – fără pensii speciale. Contributivitatea în cazul lor asigură pensii îndestulatoare pentru că de-a lungul carierei au primit salarii cel puțin de trei ori mai mari decît profesorii și medicii. Clar!? Același lucru despre piloți, jandarmi, politiști, pompieri, gardieni, diplomați, primari parlamentari, etc.

Întreb – de ce instituțiile de forță primesc – toate – pensii speciale ? De ce au salarii mult peste medie? Plus sporuri și bonificații de tot felul. „Civilii” nu se bucură de aceeași considerație din partea celor care fac și votează bugetul. Răspunsul este simplu. Clasa suprapusă se asigură astfel de fidelitatea instituțiilor de forță pentru cazul unor tensiuni, revolte, crize, proteste. Vezi 10 august 2018 – e un exemplu. Bătăușii Jandarmeriei și comandanții lor erau /sunt infinit mai bine plătiți decît demonstranții – adică niște bieți „civili”. Trebuie regîndit total sistemul și rezolvat acest dezechilibru dintre instituțiile de forță (salarii & pensii) și majoritatea societății românești, formată din simpli civili.

Aș vrea să vad o viziune într-adevăr liberală în acest domeniu, nu una etatistă, cum se întîmplă acum. Se aude!? Toate acestea sunt teme de reflexie obligatorii. Ele trebuie clarificate în detaliu înainte de a se lua decizii în legătura cu sistemul de pensii, mai ales cu pensiile speciale.