Pomenire. Martirii anticomuniști, coloana vertebrală a poporului român

Joi, de Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul, am terminat un triptic, în care am așezat 14 cuie găsite pe la coșciugele încropite de administrația lagărului morților din acest an de la Periprava.

Le-am adăugat și cîteva bucăți dintr-o bandă de fier și dintr-o sîrmă ghimpată, folosite la legarea a două dintre ele, atunci cînd li s-au terminat cuiele.

Am trecut pe cele două aripi ale tripticulului, sub titlul ”La Periprava luminează 124 de îngeri” numele tuturor celor identificați de colegul meu Constantin Vasilescu drept morți în lagărul de acolo. Cristina m-a fotografiat cînd făceam ultimele retușuri.

Scriind numele lor, încercam să-mi imaginez chipul fiecăruia. Zadarnic. Îmi veneau în minte numai oase amestecate.

Poate nu știți, dar la toți morții pe care i-am găsit, se păstrează întodeauna cel mai bine coloana vertebrală, poate nu întîmplător – acești morți ai temnițelor și execuțiilor sumare au fost, în acele timpuri sumbre ale robiei sovieto-comuniste, coloana vertebrală a poporului român.

În fiecare duminică, atunci cînd aprind o lumînare pentru toți morții pe care i-am găsit și pentru cei pe care nu i-am găsit încă (o fac de ani de zile), nu mă gîndesc și nu pomenesc anume pe cineva dintre ei, ci pe toți laolaltă. Cum ar trebui să fie pomeniți și în biserică, într-o zi sfîntă care să fie și a lor, a tuturor martirilor închisorilor.

Poate chiar în ziua aceasta a Tăierii Capului Sfîntului Ioan Botezătorul, pentru că ei au au botezat cu prețul vieții lor a doua noastră naștere ca națiune.