Probleme în Paradis? Proaspăt membru USR demisionează și scoate la iveală tensiuni din interior

Nicu Panaitescu, proaspăt membru USR Vrancea și unul dintre focșănenii cunoscuți ca activ militant civic, a demisionat din partid, dar nu înainte de a-și face publice nemulțumirile și de a devoala unele tensiuni din interior.

Redăm integral mesajul lui Nicu Panaitescu:

“Am demisionat. Pentru ca filiala Vrancea a fost luata cu japca. Cum pot sa accept ca presedintele filialei sa se situeze deasupra Conferintei Judetene si sa refuze supunerea la vot a unui punct pe prdinea de zi? Cum?

Iar astazi a trecut la excluderi de presedinti de filiale locale, membri fondatori, etc.

Mai jos e scrisoarea mea catre colegi. Am pus-o si pe grupul de lucru al filialei, dar a fost data jos in mare graba.

***********************

Dragi colegi,

Hotărâsem cu vreo lună în urmă să plec din USR. N-am făcut-o atunci pentru că vreo 2-3 colegi au zis să am răbdare pentru că filiala se va redresa. Constat acum că filiala nu s-a redresat și că președintele filialei cu acompaniamentul zgomotos al famigliei sale lărgite s-a pisat public pe noi și pe orice idee de democrație internă prin refuzul de a supune la vot chestii propuse de conferința județeană. Conferință județeană care, prin statut, este primul organ de conducere al filialei. Președintele este de-abia al treilea. Poate c-aș mai fi sperat ceva dar constat că modelul este, de fapt, o copie a ce se întâmplă cu partidul în general. Dan Barna și grupul de oportuniști care-l înconjoară dau tonul, iar Vrancea nu face decât să copieze același model. În aceste condiții n-am de ales și chiar trebuie să plec.

Am, ca fiecare dintre voi, o limită când vine vorba de înghițit răutate, fanfaronadă fără acoperire, prostie agresivă și altele de acest fel. Numai că toleranța mea la acestea e mai mică decât a altora. Știu că asta nu prea e o calitate. Cel puțin nu în politică. Dacă aș avea acest prag de suportabilitate mai ridicat, aș fi fost în stare să și lupt pentru principiile în care cred și să mă prefac că nu văd cum unii dintre noi suntem luați de proști (și nu în modul cel mai subtil). Ar fi trebuit să știu să încasez, să mă pricep la contraatacuri, să adun în jurul meu oameni care gândesc la fel și să schimbăm împreună lucruri. Nu am puterea asta. O fi de la bătrânețe sau de la faptul că nu l-am citit mai atent pe Machiavelli... cine știe?

Am fost și rămân un om liber. Nu m-au îndoit securitatea și PCR-ul înainte de '89 (si chiar s-au străduit!) și mi-ar fi rușine să plec genunchiul în fața domnișoarei Tâlvăr sau a celui căruia îi face agenda. Cel care chiar crede că aia e - cum spun proverbele - femeia puternică din spatele viitorului om de succes Cosmin Timofte. Nu de frică plec. Plec de lehamite și fug de posibilitatea ca, printr-o eventuală escaladare a conflictului în organizație, aș putea să adaug la răul deja facut. Și nu-mi doresc deloc asta.

Dacă aș fi crezut că mai există speranță aș fi rămas. Aș fi strâns semnături împreună cu voi la ora asta. Dar nu mai cred. Mă uit și la eșalonul 2 din filială și văd ezitare, frică, incoerența. Și-atunci cum să mai cred că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, o să avem niște leaderi care să mă folosească în concordanță cu ce pot să fac și cu timpul pe care am declarat că-l am disponibil în adeziunea din hubspot. Știu că sunt limitat într-o grămadă de direcții, dar am convingerea că pot face și alte lucruri în afară de lipit afișe și strâns semnături. Să nu înțelegeți că acestea din urmă ar fi sub demnitatea mea. Nicidecum. Am făcut asta în primăvară din toată inima, și ca voluntar și ca membru de partid, cu convingerea că fac un lucru necesar, dar nicidecum suficient. Și-aș fi făcut-o în continuare dacă atmosfera ar fi fost diferită.

Admit că n-am știut ce mă așteaptă la intrarea în USR. Eram convins că toată lumea din partid e la fel de bine intenționată și vor, cu toții, să vindecăm comunitățile noastre și, eventual, România. M-am înșelat și-am descoperit, cu tristețe, că nu e așa. Am fost probabil norocos că, în trecutul apropiat, înainte de a "face politică" am lucrat cu oameni din alte culturi, iar echipele locale le-am construit eu însumi. În acel mediu am reușit să performăm, în acel mediu m-am bătut cu autoritățile obtuze ale statului român pentru organizație, pentru acționari și pentru echipă, fără frici și cu dăruire. Și am câștigat de fiecare dată. Dar acolo era despre business și despre altă cultură organizațională. Acolo adversarul era în afara organizației și nu înăuntru. Aici e vorba de altceva și nu cred că e locul meu într-o astfel de lupta. Știu că aș pierde din start, neavând “calități” de genul duplicitate, supușenie, diplomație alunecoasă, pupat inele sau dosuri de șefi, periat scame imaginare, etc.

Știu că există între voi oameni nemulțumiți de aceleași lucruri și îmi pare rău că unii nu și-au găsit încă puterea să și vorbească despre ele altfel decât în privat. Consideră poate că zicala aia perimată cu capul plecat și sabia inofensivă este cea mai bună cale de urmat. Numai că, atât sabia cât și păstrarea capului pe umeri sunt iluzorii. Frica, smecheria, descurcăreala, viclenia, sunt încă determinante în cultura noastră și n-or să treacă ușor. V-aș sfătui să vorbiți, să spuneți răspicat ce credeți pentru că numai astfel USR poate evolua în ceeace va doriți. Dar nu cred că aveți nevoie de sfaturile unuia care tocmai pleacă.

USR n-a avut, până acum, puterea să facă multe, să ia decizii care să facă diferența în țară sau în comunitatea locală, dar, în curând, va fi în poziția s-o facă. Iar atunci când o va face nădăjduiesc că va fi scăpat de veleitari agresivi, de oportuniști cinici și de sfertodocți cu pretenții de genii.  Altfel, riscă să realizeze că a trimis în poziții de decizie și demnitate publică oameni care se vor deosebi mult prea puțin de fauna pe care o vedem astăzi prin majorități parlamentare, guvern și administrații locale. Iar eu voi fi în situația să mă întreb (din nou) cu cine votez.

Este, sper, de la sine înțeles că opțiunile mele politice nu se vor schimbă curând, o să votez USR cel puțin până când o să am alternativă la asta și o să îndemn și pe alții s-o facă. Dacă o să pot să ajut cu ceva am s-o fac ca și înainte de a deveni membru. Aveți numărul meu de telefon, iar dacă nu-l aveți sunt la un click distanță pe Facebook și prin alte părți.

Sper să mă credeți când zic că vă doresc succes. Nu numai pentru binele vostru și al USR, dar și pentru binele meu și al copiilor mei.

Vă doresc să fiți deștepți și curajoși! Să ajungeți acolo unde va doriți, dar fără să va fie rușine de acțiunile sau inactiunile voastre!

Numai bine!”

Nicu Panaitescu