Profil de bestie a Securității: generalul Marian Ureche, torționarul lui Ioan Petru Culianu, îndopat cu o pensie specială astronomică! Cum a ajuns Ureche șeful poliției politice a PSD

Cu prilejul împlinirii a nu mai puțin de 70 de ani de la nașterea lui Ioan Petru Culianu – reputat istoric al religiilor, scriitor, eseist și profesor emerit, asasinat în primăvara lui 1991, la Chicago, în circumstanțe încă neelucidate –, Podul.ro vă prezintă adevăratul profil al monstruosului general Marian Ureche, fost conducător al Securității București și coordonator al tenebroasei operațiuni ”Eterul”, prolific vânător de disidenți, anchetator și torționar al regretatului Ioan Petru Culianu.

După '89, Marian Ureche avea să fie reactivat la vârful SRI, unde a fost utilizat din plin în operațiunile subterane ce vizau compromiterea fenomenului ”Piața Universității” și distrugerea partidelor istorice. Purtând un nume predestinat, Ureche a fost implicat în scandaluri privind interceptarea ilegală a telefoanelor (detalii în text). Pentru serviciile aduse în anii '90, Rodica Stănoiu (sursa ”Sanda” a Securității) l-a recompensat pe Ureche – făcut general de Ion Iliescu, fiindcă a susținut impunerea regimului FSN-PDSR – și l-a uns la șefia SIPA, vechiul securist devenind astfel șeful poliției politice a PSD.

Este cât se poate de evident că, într-o țară normală cu instituții funcționale, numitul Marian Ureche ar trebui să facă obiectul unei anchete a Parchetului Militar, care să demanteleze acţiunile de poliţie politică ale SIPA, dar şi rolul pe care satrapul securist l-a jucat la începutul anilor ’90, când (reactivat la vârful SRI) s-a implicat în numeroase acțiuni și afaceri reprobabile, așa cum veți afla din cele ce urmează.

De asemenea, fostul șef al Securității București ar trebui cercetat temeinic și de IICCMER, în condiţiile în care a aruncat în puşcărie nu mai puţin de 28 de oameni nevinovaţi, doar într-un singur trimestru al anului 1983, din postura de coordonator al Operaţiunii “Eterul”.

Și totuși să nu ne facem iluzii: nu numai că Marian Ureche duce o viață de belfer, fiind îndopat, fiți convinși, cu o pensie specială astronomică, dar el este angrenat, din plin, în activități de mistificare, fiind un soi de guru pentru o parte a presei mainstream, care-i cultivă mizeriile referitoare la zilele Revoluției și la perioada în care a fost șeful poliției politice a PSD.

Să nu uităm că Ioan Petru Culianu a sfârşit asasinat în 1991, în împrejurări nici astăzi elucidate, dar care nu au exclus niciodată amestecul criminal al structurilor fostei Securităţi, poate chiar și al anchetatorului său, Marian Ureche.

În cele ce urmează vă prezentăm profilul monstruosului securist Marian Ureche, folosind în acest sens o serie de informații inedite oferite de istoricul și scriitorul Marius Oprea.

Torţionarul lui Ioan Petru Culianu

Cariera lui Marian Ureche debutează la finalul tulburilor ani ’60, securistul fiind însărcinat, indiferent de agresivitatea metodelor, să încerce racolarea unor studenţi eminenţi ca informatori. Pe atunci student la romanistică, Ioan Petru Culianu – cel care avea să ajungă asistentul lui Mircea Eliade şi urmaşul acestuia la catedră – a devenit o ţintă predilectă a persecuţiilor lui Ureche. Deşi a trecut printr-un veritabil coşmar – anchete, umilinţe, ameninţări, încercări de şantaj –, Culianu nu a cedat presiunilor şi a refuzat constant colaborarea cu Securitatea. Drept urmare, nu doar tânărul a avut de suferit, ci întreaga sa familie – mama şi sora au fost puse sub supraveghere, convorbirile telefonice interceptate şi corespondenţa violată – totul la ordinele lui Ureche. “Culianu a sfârşit asasinat în 1991, în împrejurări nici astăzi elucidate pe deplin, dar care nu au exclus amestecul criminal al structurilor fostei Securităţi. Poate chiar al anchetatorului său, Ureche”, susţine Marius Oprea.

Coordonator al sinistrei operaţiuni „Eterul”

La începutul anilor ’80, Ureche e uns la cârma Serviciului I al Securităţii Municipiului Bucureşti – ulterior, în ’87, avea să promoveze în funcţia de adjunct de Direcţie în DSS, cu grad de locotenent-colonel. Totodată, Ureche devine unul dintre coordonatorii Operaţiunii “Eterul”, care viza, în principal, postul “Europa Liberă” – cu misiunea de a contracara şi de a neutraliza “activităţile duşmănoase desfăşurate de posturile de radio străine” şi de a-i depista pe cei care intrau în legătură cu “Europa Liberă”. Omologul de la DIE – Ristea Priboi (unchiul ex-pesedistului Valeriu Zgonea) – s-a dovedit unul dintre cei mai importanţi colaboratori ai lui Ureche, de-a lungul întregii operaţiuni. Potrivit lui Marius Oprea, Ureche obişnuia să-l sune frecvent pe regretatul Vlad Georgescu (fostul şef al Secţiei române de la “Europa Liberă”), în puterea nopţii, pentru a-l înjura şi a-l ameninţa cu moartea.  

Bilanţul lui Ureche în primul trimestru al anului 1983: 28 de nevinovaţi aruncaţi în puşcărie!

Tot Oprea dezvăluie că, potrivit unui prim bilanţ al Operaţiunii “Eterul” (din 30 iunie, 1983), Marian Ureche se face direct responsabil pentru condamnarea la închisoare a nu mai puţin de 28 de persoane nevinovate – bilanţul relevă şi că 1326 de persoane au fost avertizate, 81 amendate, 503 “influenţate pozitiv”, în timp ce “68 de anturaje au fost destrămate”. Ca urmare a măsurilor – se stipulează în raport – “numărul materialelor cu conţinut denigrator trimise din ţară pe adresa posturilor de radio străine a scăzut cu circa 40% faţă de perioada anterioară”.  

Stăpânul absolut a 136.000 de informatori

“Dacă numai într-un trimestru al anului 1983, Marian Ureche băgase în pușcărie 28 de oameni care ascultaseră sau trimiseseră scrisori la Europa Liberă, ne întrebăm câte destine a frînt de-a lungul întregii lui activități, și ne face lesne să înțelegem de ce Decembrie 1989 îl găsește în înalta funcție de locțiitor al comandantului Direcției I a Securității, ocupându-se de vânarea dușmanilor regimului în întreaga țară și avînd la dispoziție o adevărată armată de informatori, care pe atunci număra 136.000 de persoane”, explică Oprea.

După ’89. Lupul ajunge paznic la oi

Ureche a fost reactivat degrabă, după sângeroasele evenimente din Decembrie 1989, fiind unul dintre agenţii care au participat la acţiunile subterane de impunere a regimului FSN. La fel ca numeroşi satrapi ai fostei Securităţi, Ureche a fost încadrat în sânul SRI, chiar la conducerea aşa-numitei Divizii de Apărare a Constituţiei. Din această postură, Marian Ureche coordona infiltrarea şi compromiterea numeroaselor manifestaţii antiguvernamentale organizate de opoziţie.

Dosarele Securităţii – sursa puterii

Practicile nu se deosebeau de cele ale fostei Securităţi, dovadă că Ureche a fost implicat în ample scandaluri legate de redeschiderea unor dosare de urmărire, dar şi de ascultarea ilegală a telefoanelor – victimele au fost 33 de personalităţi oponente FSN, dintre care îi amintim pe Ticu Dumitrescu, Stelian Tănase, Bogdan Hossu, Dumitru Iuga. „A fost avansat rapid colonel SRI, deși în legea care reglementa funcționarea instituției se specifica în mod clar că din aceasta nu pot face parte ofițeri din fosta Securitate, care au inițiat persecuții politice. Dar fosta sa funcţie din Direcţia I, prin care gestiona toate dosarele de urmărire și evidenţele rețelei informative a Securităţii, parte esențială din moștenirea acesteia pentru consolidarea noii puteri, l-a făcut multă vreme indispensabil”, susţine Oprea.

Ureche, „expert” în serviciile secrete conduse de... Burebista şi Mihai Viteazul

Odată ajuns colonel, Marian Ureche parvine profesor la Institutul Naţional de Informaţii (INI), care ulterior s-a autodeclarat „Academie”, continuând tradiţiile fostei Şcoli de Securitate de la Băneasa. Ureche ajunge şeful catedrei de istorie a serviciilor secrete şi îşi predă propriile cărţi – bunăoară, „O istorie a serviciilor secrete româneşti de la Burebista la Mihai Viteazul”. Alte „lucrări” sunt scrise în colaborare cu Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, actualmente sucombat (şi publicate la edituri controlate sau aflate în tandreţuri cu foşti securişti).

Inginerii financiare cu Tărăcilă şi Armaş. Falimentarea ARGIROM

Marius Oprea susţine că, pentru a prospera financiar (în condiţiile în care nu prea există foşti securişti săraci), „Ureche nu a avut nevoie de altă funcţie decât aceea din SRI”. Potrivit unor anchete ale istoricului, securistul a fost acţionar al firmei ARGIROM, alături de Doru Ioan Tărăcilă, ex-ministru de Interne apropiat lui Ion Iliescu, şi de Iosif Armaş, viitor deputat PSD. După 1998, holdingul ARGIROM a fost falimentat în mod premeditat şi nu şi-a mai restituit niciodată creditele care însumau o sumă de-a dreptul astronomică: nu mai puţin de 22 milioane de dolari! Firma a intrat în faliment, în mod vădit ca rezultat al unei serioase evaziuni fiscale, prin care cei trei acționari și-au ticsit buzunarele. Cine să-i ancheteze, la începutul anilor 2000, cînd reveniseră la putere (regimul Iliescu-Năstase n.red.), iar Marian Ureche, chiar la apogeul puterii sale, întocmea dosare compromițătoare chiar celor care l-ar fi putut ancheta sau judeca?”, întreabă Marius Oprea.

SIPA. De la poliţia politică la justiţia politică

Drept „recompensă” pentru serviciile aduse FSN şi PDSR, ministrul Justiţiei – Rodica Stănoiu (informatoarea „Sanda” a Securităţii) – l-a uns pe Ureche ( făcut general de Ion Iliescu, pentru meritele subterane depuse în susţinerea şi impunerea regimului FSN-PDSR) la şefia SIPA, în 8 februarie 2001, iar vechiul securist şi-a exercitat „calităţile” din plin, făcându-le dosare de urmărire magistraţilor indezirabili (şi nu numai). Oprea avertizează că, odată ajuns la cârma SIPA, Ureche şi-a consfinţit cu iuţeală trecerea de la poliţia politică la justiţia politică, numeroase scandaluri din justiţia autohtonă fiind amorsate, de o manieră subterană, chiar de fostul boss al Serviciului I din Securitatea Bucureşti.

„Unul dintre cele mai malefice personaje din tranziţia Securităţii la NATO”

„Povestea arhivei SIPA e o istorie sordidă, care are în prim-plan un personaj despre care probabil nu întâmplător s-a vorbit puțin, acesta având vocația unui adevărat securist – anume de a nu ieși în evidență. Multe dintre scandalurile ultimilor ani din Justiţie, și nu numai, sunt strâns împletite cu vocația și cariera lui, personaj despre care cred că este unul dintre cele mai malefice din tranziția Securității la NATO. E vorba de un fost securist de carieră, cu un nume predestinat: Ureche. Marian Ureche”, explică Marius Oprea, care a susţinut, în repetate rânduri, că fostul şef al SIPA ar trebui să facă obiectul unei anchete a Parchetului Militar.