Regimurile totalitare din Iran, Rusia și China, ”campioanele” AGRESIUNILOR săvârșite în ape internaționale. Anunțul Marii Britanii

  • ACP
  • Jul 15, 2019, 13:24
  • 806

Ministrul de Externe al Marii Britanii, Jeremy Hunt, a anunțat, sâmbătă, ca petrolierul iranian reținut la începutul lunii de autoritățile britanice, în Gibraltar, pentru suspiciunea că ar încălca sancțiunile stabilite de Uniunea Europeană împotriva regimului lui Bashar al Assad, va fi eliberat de îndată ce vor fi oferite garanții că acesta nu se va mai indrepta catre Siria – mai multe detalii AICI

Arestarea navei iraniene Grace 1 a dus la escaladarea situației și așa explozive din Golful Oman, și la incidentul în care un petrolier britanic, British Heritage, a fost hărțuit de șalupele Gărzii Revoluționare până când au fost alungate de HMS Montrose, vas militar britanic – mai multe detalii AICI.

La amenințările crescânde ale Teheranului iritat de reținerea petrolierului, Marea Britanie și-a întărit prezența militară în apropierea coastelor Iranului, trimițând încă o navă de luptă în regiunea cu probleme, unde sunt deja prezente mai multe nave militare americane. Iranul nu s-a sfiit să atace, lunile trecute, navele comerciale care au tranzitat Golful Oman, provocând mai multe incidente care au pus în pericol navele și echipajele acestora, lucru care a dus la o concentrare de forțe militare americane și britanice pentru asigurarea siguranței traficului naval în regiune.

Atacurile pe mare din partea regimurilor totalitare nu sunt nici vreo noutate, nici ceva rar întâlnit. Anul trecut, în noiembrie, nave militare rusești au atacat și apoi reținut trei nave aparținând Ucrainei, când tranzitau strâmtoarea Kerci, rănind câțiva membri ai echipajelor acestora, echipaje care au în total 24 de membri care au rămas prizonieri ai autorităților ruse, deși un tribunal al Națiunilor Unite a judecat cazul anul acesta și a somat Moscova să îi elibereze – mai multe detalii AICI.  

China este, de asemenea, o țară care folosește atacurile în apele internaționale, asupra vaselor civile, numai anul acesta provocând scufundarea a două nave de pescuit, una vietnameză și alta filipineză, echipajele fiind salvate după ore de stat în apă, unde au fost lăsate în voia sorții de agresorii chinezi – AICI.

Japonia este altă țară ale cărei nave au fost atacate, anii trecuți, de vase aparținând Chinei. În ciuda protestelor populare, ori ale guvernelor țărilor ale căror nave au fost atacate de China, Rusia și Iran, singurul argument care a contat pentru țările agresoare a fost amenințarea militară venită din partea Americii și a coaliției formate din țările occidentale care au forțe militare maritime capabile să descurajeze. Nave militare britanice și franceze, alături de cele americane, patrulează mările unde țările agresoare obișnuiesc să atace vasele civile, pentru a menține deschise rutele comerciale și pentru a garanta siguranța celor care tranzitează aceste zone disputate – mai multe detalii AICI.  

Disputa actuală dintre Iran și Marea Britanie, cauzată de reținerea petrolierului despre care existau informații că se îndreptă către Siria, nu este altceva decât disputa dintre un stat agresor, care încalcă sistematic legile și hotărârile internaționale, și un stat aparținând lumii libere care își folosește resursele militare pentru a garanta siguranța și respectarea legii pe mările și oceanele lumii. Anunțul făcut de Marea Britanie, legat de eliberarea petrolierului iranian a mai temperat retorica Teheranului, dar argumentul principal în fața țărilor totalitare agresoare ca Iranul rămâne forța militară.