Relicva securistă Meleșcanu ne bate obrazul, informându-ne că de 55 de ani muncește pentru noi, iar pensia sa “specială” este caștigată prin muncă în slujba statului

Răsfățații sistemului, care zeci de ani au ocupat funcții înalte și bine remunerate în cadrul statului grație trecutului lor întunecat și disponibilității de a servi interesele grupărilor comunisto-securiste, nu se dau ușor jos din funcțiile în care au fost cocoțați. Ba simt să bată și obrazul poporului din ipostaza unor sacrificați pe altarul patriei care încă le plătește sinecurile obscene. Cel mai recent caz este, firește, al lui Teodor Meleșcanu a cărui alegere în fruntea Senatului a fost declarată neconstituțională de către CCR. Meleșcanu nu doar refuză să părăsească funcția, sub pretextul că așteaptă publicarea deciziei în Monitorul Oficial și motivarea acesteia, ci enumeră cu nerușinare sacrificiile pe care le-ar fi făcut din dragoste față de țară, abnegație care îi dă dreptul să aibă pensie babană.

Redăm mai jos postarea nocturnă a lui Meleșcanu, în fapt un răspuns adresat deputatului USR Claudiu Năsui. Acesta din  urmă afirmase într-o postare pe Facebook că „sunt câteva figuri în politică de care se pare că pur și simplu nu putem scăpa. Teodor Meleșcanu este unul dintre acești oameni. Politruc cu ștate vechi, domnul Meleșcanu căpușază statul de mai bine de 50 de ani”.

Meleșcanu: Este cunoscut faptul că nu am obiceiul să răspund atacurilor “prietenilor” din politică.
Este un “modus operandi” în zilele noastre ca persoane care nu au făcut nimic pentru țară și pentru societatea românească să lanseze atacuri asupra celor care și-au dovedit valoarea de-a lungul anilor și care, evident, constituie un motiv de frustrare pentru epigonismul lor.
Pentru domnul Claudiu Iulius Gavril Năsui am câteva răspunsuri, cu scuzele care se impun:
- îmi cer scuze că m-am născut în timpul războiului și că mi-am permis să supraviețuiesc acelei perioade de lipsuri, foamete, boli și tot felul de mizerii.
- îmi cer scuze că, supraviețuind, am înțeles de copil că părinții, în afara de iubirea lor și educația de bază, cei 7 ani de acasă, nu aveau ce să îmi ofere și m-am năpustit asupra învățăturii, școala fiind singura alternativă la sărăcia în care se zbătea România pe atunci.
- îmi cer scuze că am fost un student eminent, că am absolvit un doctorat pe vremea când, pentru a obține un doctorat nu aveai nevoie de banii lui tata, ci doar de muncă, inteligență, sacrificiu și dedicare.
- îmi cer scuze că de cincizeci și cinci de ani muncesc în țara mea și pentru țara mea, nu pentru firma lui tata, nici pentru alte afaceri cu statul român, că nu am vândut mărfuri statului român la prețuri supraevaluate, ca să mă îmbogățesc fraudulos.
- de cincizeci și cinci de ani muncesc pentru țara mea și plătesc taxe și impozite contribuind la fondul de pensii timp de peste o jumătate de veac, inclusiv în prezent.
- pensia mea “specială” este caștigată prin munca pusă în slujba statului român și nu la firma lui tata.
Firmele care fac afaceri oneroase cu statul căpușează statul, nu cei care muncesc pentru stat și plătesc cinstit taxe și impozite.
- îmi cer scuze că am muncit mult, conform competențelor și puterii mele de muncă: am muncit ca diplomat (nu ca “politruc” - vă recomand să consultati DEX-ul pentru a înțelege sensul cuvintelor pe care le folosiți), ministru, director SIE, dar și ca profesor universitar la universități de stat și particulare.
- îmi cer scuze că vă simțiți umilit de competențele mele.
Spre deosebire de tatăl dumneavostră, tatăl meu a decedat când eu aveam 12 ani și nu a avut nicio firmă care să îmi plătească școli și la care să mă angajeze.
Ce am făcut eu pentru România puteți citi pe Wikipedia și dacă nu vi se pare edificator, vă recomand cartea “Diplomația - Politica externă a României 1992 - 1996; 2017-2019”, pe care am publicat-o de curând și unde veți găsi date și documente oficiale, nu vorbe fară acoperire și calomnii așa cum emiteți dumneavoastră.
Cartea vă lămurește cu privire la ce mă recomandă pentru a avea “remunerații barosane”, cum vă exprimați dumneavostra cu eleganță. De altfel, ca parlamentar și dumneavoastră încasați “remunerații barosane”. Să înteleg că și dumneavoastră “capușați” statul?
Dar pe dumneavoastră ce vă recomandă să încasați aceste “remunerații barosane”?
Pentru cei care sunt fascinați de personalitatea dumneavoastră, recomand articolul “Nasoliile clanului Năsui” pe www.justitiarul.ro”

Redăm mai jos și postarea lui Sebastian Zachmann în care jurnalistul de la Adevărul relevă traiectoria sinecuristă a fiului vitreg al lui Teodor Melețcanu:

„Una dintre cele mai frumoase povești despre impostură. Studiu de caz: familia Meleșcanu:

➡În iunie 2018, Guvernul Dăncilă l-a numit pe Adrian Pârvulescu, fiul vitreg al lui Teodor Meleşcanu, în funcţia de consul la Strasbourg. Decizia a fost contrasemnată chiar de Teodor Meleşcanu, la acea dată ministru de Externe. Pe scurt, tatăl-ministru şi-a avansat în carieră fiul, fie el şi vitreg.
➡Adrian Pârvulescu a plecat la Strasbourg cu mașina. Ajuns la Budapesta, Pârvulescu a fost sunat de Meleşcanu, care i-a cerut să se întoarcă în ţară, că nu mai e consul. Motivul: ministrul s-a speriat, după ce procurorii l-au chemat la audieri pentru abuz în serviciu şi conflict de interese.
➡La hotelul din Budapesta la care a tras Pârvulescu, ca să se odihnească în drumul lung spre Franţa, s-a cazat şi Sabin Pop, fostul consul al României la Strasbourg, care venea dinspre Franţa acasă, în România. Aşa că cei doi au dat cap în cap. Moment penibil.
➡Deși n-a reuşit să ajungă la Strasbourg, fiul lui Meleşcanu nu a rămas pe drumuri. S-a întors într-un post călduţ la Parlament, ca șef al Biroului de Achiziţii Publice din Senat.
➡Senatul era condus de Călin Popescu Tăriceanu, şeful de partid al tatălui său. Însă la finalul anului trecut, după ce ALDE s-a rupt de PSD, tatăl său, Teodor Meleşcanu, trădător politic prin excelență, s-a dezis de Tăriceanu şi i-a luat locul în fruntea Senatului cu sprijinul PSD. Aşadar, Teodor Meleşcanu a ajuns din nou şeful fiului său.
➡Cât a stat la putere, Guvernul Dăncilă nu a mai emis o nouă hotărâre prin care Adrian Pârvulescu să fie rechemat oficial de la Strasbourg, deși el nu ajunsese în Franța. Miza a fost următoarea: Teodor Meleşcanu a aşteptat să se limpezească apele, ca apoi să-şi trimită fiul la Strasbourg. Numai că apele nu s-au mai limpezit.
➡Guvernul Dăncilă a căzut prin moţiune de cenzură, iar noul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, a închis subiectul din punct de vedere juridic, anulând trimiterea lui Pârvulescu în Franța.
➡Pârvulescu va rămâne în continuare angajat la Senat, la pachet cu tatăl său, care se ține cu dinții (și cu cardul) de a doua funcție în stat, deși a fost numit nelegal, conform CCR.”