Reprezentantul investitorilor germani în România propune o soluție uimitoare pentru ieșirea din criza economică prelungită care va urma pandemiei: angajații nu trebuie trimiși în șomaj, ci puși să muncească mai puțin

Sebastian Metz, economist și, de peste opt ani, directorul general al Camerei de Comerț și Industrie Româno-Germane (AHK România), este de părere că, după ieșirea din „criza medicală”, criza economică va dura o perioadă lungă de timp, motiv pentru care este nevoie de soluții pentru atenuarea acesteia și accelerarea redresarii. El propune astfel modelul aplicat de Germania în 2008/2009: „Kurzarbeit”, care ar putea fi tradus prin muncă cu timp redus și flexibil.

Sebastian Metz pentru Deutsche Welle: „Actuala "criză medicală" se va termina în cele din urmă. Cu toate acestea, criza economică va continua pentru o lungă perioadă de timp. Nu a existat niciodată o astfel de scădere bruscă a activității economice pe timp de pace în Europa (probabil nici la nivel global). Când mă uit din nou la Germania în aceste vremuri dificile și caut potențiale soluții, cum s-ar putea atenua criza economică sau cum s-ar putea redresa economia mai rapid, îmi vine în minte instrumentul ”Kurzarbeit”, care ar putea fi tradus prin muncă cu timp redus și flexibil.


Acest instrument a jucat un rol major în accelerarea redresării economice în Germania după criza financiară din 2008/2009.

Dar ce este munca cu timp redus? Și care este legătura cu formarea profesională și cu companiile germane din România?
Munca cu timp redus și flexibil este tot un parteneriat public-privat-civil. Iar această ”Kurzarbeit” pune în centrul atenției omul, mai exact calificarea sa, know-how-ul și chiar indispensabilitatea lui pentru activitățile din cadrul companiei.

În Germania, companiile au posibilitatea, pe timp de criză (așa cum este acum criza Coronavirus), de a reduce timpul de lucru al angajaților pentru o anumită perioadă de timp (de exemplu max. 12 luni), spre ex. la 50 %, adică în loc de 8 ore, angajatul muncește 4 ore, cu scăderea corespunzătoare a salariului. O parte rezultată din reducerea salariului este compensată de faptul că statul plătește salariaților respectivi o așa-numită indemnizație pentru angajați cu timp de muncă redus.

Avantajele acestei soluții sunt evidente. Pentru a numi doar câteva: compania poate face economii, atât de necesare în situații de criză, fără a pierde resursa cea mai importantă, angajații. Compania este în continuare productivă și are o șansă reală de a depăși cu succes criza. Angajații își păstrează locurile de muncă și primesc un salariu mai mare decât salariul corespunzător timpului de lucru redus, deoarece este completat de stat. Ei pot contribui în mod activ la supraviețuirea companiei în care lucrează și nu apare nicio întrerupere în CV-ul lor (în Germania este uneori foarte dificil pentru multe persoane să iasă din șomaj). Statul, la rândul său, creează o bază importantă pentru redresarea rapidă a economiei, iar povara contribuțiilor sociale este mai mică decât în cazul șomajului. Statul continuă să încaseze contribuții de la angajator prin plata impozitelor pe salarii și pe cifra de afaceri a companiilor care continuă să își desfășoare activitatea și nu au intrat în insolvență.

Costurile care ar rezulta din șomaj ar fi mult mai mari pentru toți cei implicați: Pentru companii acest lucru înseamnă costuri din cauza reducerii de personal, pierderea de know-how, o deteriorare a climatului de lucru și (dacă din punct de vedere economic, la un moment dat, situația se va ameliora) costuri suplimentare pentru căutarea, includerea și calificarea de noi angajați. Pentru angajați ar însemna în primul rând pierderea de venituri pe perioada șomajului; este, de asemenea, mult mai dificil pentru un șomer să-și găsească un nou loc de muncă și, de obicei, acest lucru poate fi realizat doar cu o reducere a salariului. Pentru stat aceasta înseamnă o creștere semnificativă a contribuțiilor de șomaj, pierderi fiscale și chiar pierderea păcii sociale. În acest context este, de asemenea, extrem de important să subliniem că, în cazul în care alte țări europene se recuperează mai repede după criză, noi, în România, suntem în pericol ca migrația forței de muncă să crească și mai mult. În ciuda tuturor eforturilor care au avut loc în ultimii ani.

Beneficiile ”Kurzarbeit”, după cum am spus, sunt evidente, iar riscurile unei redresări economice în Europa vor fi cu siguranță în atenția factorilor de decizie politică. Acesta este, probabil, și motivul pentru care Comisia Europeană a reacționat și acordă sprijin financiar pe baza acestui instrument. Și e bine că se întâmplă așa!

Pentru a trage o concluzie: Pentru a face față acestor vremuri dificile din punct de verde economic, trebuie să fie posibil pentru companii să poată face economiile necesare în doza potrivită, specifică fiecărei companii, pentru a putea supraviețui. În același timp, acestea trebuie să își mențină baza operațională pentru a ieși încet-încet din criză. Acest lucru este posibil numai dacă își păstrează angajații calificați, adică know-how-ul companiei. În acest sens, companiile au nevoie de un instrument flexibil, ajungându-se astfel la situația în care pentru fiecare parte implicată (companie, stat, angajat) avantajele să fie mai mari decât dezavantajele. Nu vom supraviețui crizei fără urme, dar trebuie, mai presus de toate, să ne concentrăm asupra utilizării instrumentelor care vor contribui la o redresare cât mai eficientă și mai rapidă a economiei. Iar angajații sunt cheia în acest proces. Chiar și în aceste vremuri, există constelații win-win-win - ele trebuie doar găsite și aplicate”.

Sursa: https://www.dw.com/ro/