România nu va ieși din comunism până când Iliescu nu va plăti pentru crime! Se aude, domnule Iohannis?

La 30 de ani de la răsturnarea regimului Ceaușescu, cei responsabili pentru moartea, între 22 și 25 decembrie 1989, a sute de oameni, sunt liberi și ne dau lecții de democrație. Chiar în aceste zile, tovarășul Iliescu ne spunea să consolidăm relația cu Rusia și ne recomanda “să nu mai căutăm vinovați“ pentru crimele din iarna lui 1989. Omul are tupeul celui care vede că Justiția n-are curaj să se atingă de el. Procesul revoluției a început în aprilie 2019, dar pare că se va transforma într-o uriașă farsă: la 29 noiembrie 2019, au fost citați circa 5000 de martori. După ce numele celor 5000 au fost lecturate de către judecător s-a decis stabilirea unui nou termen, în februarie 2020.

Înainte de alegeri, domnul Iohannis părea preocupat de acest dosar. Acum, tăcere. Desigur, e încurajator faptul că șeful statului retrage, în sfârșit, decorațiile bandei de penali corupți crescuți de Iliescu, în frunte cu obraznicul Adrian Năstase și turnătorul Dan Voiculescu. E inacceptabil ca niște hoți să dețină cea mai înaltă decorație a statului, Steaua României, să fie invitați, în această calitate, la recepțiile oficiale și să aibă dreptul la funeralii cu onoruri militare. Dar acest gest al domnului Iohannis nu este suficient. Șeful statului poate participa la ședințele CSM și poate întreba de ce nu se judecă cu celeritate procesul Revoluției. Termenele de judecată trebuie scurtate la maximum: ziua și înfățișarea, iar cererile de amânare, respinse pe bandă rulantă. Au trecut 30 de ani, ce mai așteaptă domnii judecători? Când domnul Iohannis va sosi, săptămâna viitoare, la Timișoara, sper ca oamenii acestui oraș să-i amintească de faptul că are responsabilitatea morală și instrumentele legale pentru a cere accelerarea procedurilor judiciare.

Este adevărat, o mână de oameni curajoși de care am uitat prea repede – Monica Macovei și Sever Voinescu – au inițiat modificarea legii astfel încât crimele și genocidul să nu se prescrie. Fără ei, Iliescu ne-ar fi râs în nas, din vila sa din Primăverii, pentru că crimele s-ar fi prescris. Însă judecătorii de la Curtea Supremă par că fac tot posibilul ca procesul criminalilor din zilele de după 22 decembrie 1989 să fie tergiversat, astfel încât principalul responsabil, Ion Iliescu, să nu ajungă să stea nici o zi la închisoare.

Judecarea și condamnarea lui Iliescu nu este un gest de răzbunare. Acesta este un gest care ar arăta că țara s-a desprins în sfârșit de comunism, iar magistrații judecă cu legea în mână, nu în funcție de statutul social-politic al acuzatului.

În al doilea rând, este un gest de dreptate. Dreptate pentru niște oameni care au fost uciși luptând pentru libertate. Banda lui Iliescu – securiști și activiști antrenați la Moscova – a profitat de acești inocenți, i-a trimis la moarte și s-a cocoțat la putere pe cadavrele lor. Nu trebuie să avem nici o milă pentru criminalii cinici care în 22 decembrie nu doreau decât să schimbe dictatura ceaușistă cu propria lor dictatură. Criminalii care au preluat puterea în acele zile n-au avut nici o milă pentru niște copii curajoși și cu suflet atât de mare încât au fost gata să moară pentru patria lor.