Scenariul din Belarus se poate repeta la Chișinău. Dodon, pe fărașul lui Putin?

Duminică, 9 august, sunt alegeri prezidențiale în Belarus. Lukașenko, actualul ”președinte”, se pare că nu mai este pe placul Rusiei, care l-a așezat pe jilț. Asta după ce câțiva exponenți ai unei grupări infracționale rusești au fost arestați.

Principala sa contracandidată, o doamnă de care nu a auzit nimeni până acum, are șanse mari.


Nu știu dacă Lukașenko, care conduce Belarusul din 1994, va pleca prin vot sau ca urmare a unor proteste. Mă tem însă că el nu va ceda puterea și e puțin probabil ca Rusia să nu cauzeze (premeditat și programatic) destabilizarea, degenerarea situației.

Dacă Lukașenko va pierde puterea în Belarus, pălit de mâna Rusiei, următorul pe listă poate fi chiar Dodon. Regie sau nu, Putin dă semne că s-a cam săturat de el. La ultima vizită efectuată la Moscova, în patru labe, nici măcar nu l-a primit. Dodon s-a întâlnit doar cu alunecosul Kozak. Într-o anumită ordine de idei (și vom vedea, în curând, în ce măsură se confirmă), situația din Belarus seamănă cu cea din R. Moldova, unde se înfruntă Igor Dodon și Maia Sandu.

Aceasta, Maia Sandu, nu vorbește nimic de rău despre Rusia. S-au înțeles cumva? Nu de alta, dar țintele predilecte ale rusofililor și românofobilor rămân tot unioniștii, și nu Maia Sandu, care parcă nici n-ar fi principala oponentă a lui Dodon. Cum vine asta?

La situația amintită se adugă misterioasa și ținuta la secret vizită făcută la Ambasada Rusiei. Mai mult, chiar Maia Sandu a tot afirmat că nu este împotriva Rusiei, ci a corupției, de parcă alegerile din R. Moldova n-ar fi geopolitice și de parcă nu tocmai Rusia este cauza principală a corupției pandemice de dincolo de Prut.

Ceea ce trebuie să înțelegem noi, românii, din toate acestea, e cumplit de simplu: nici Maia Sandu și cu atât mai puțin Dodon (pe față om al Rusiei) nu vor fi niciodată în favoarea României. De fapt, ei au agende diametral opuse României.

E drept că Maia Sandu n-ar fi împotriva României așa cum este Dodon, să ne-nțelegem, dar nici prea bună prietenă nu ne va fi.

Trebuie să ne învățăm minte și să nu ne mai punem speranța în așa-ziși politicieni de top de dincolo de Prut. Una spun la București, când vin să cerșească bani, și alta fac la Chișinău, prostiți sau manevrați de știm noi cine.