Socialiștii au început să-și sape singuri groapa

Oricât au încercat în ultimii ani socialiștii de la Chișinău, din rațiuni electorale, să-și dilueze esența prorusească, aceasta iese tot timpul la suprafață, cu toate artificiile pe care le folosesc pentru a-și cultiva o imagine echilibrată.

Toamna trecută, pentru a-și atenua profilul de politician prorus, pe care și l-a creat răcnind în megafon slogane antieuropene la mitinguri ale comuniștilor, actualul primar al Chișinăului, Ion Ceban, a scos de pe panourile sale electorale steaua roșie a partidului din care face parte. Din aceeași operă pare desprinsă insistența lui Igor Dodon de a-și numi Guvernul ca fiind „tehnocrat”, deși acesta este ticsit cu foști consilieri ai săi.

Însă așa cum în filmele de la Hollywood majoritatea teroriștilor se dovedesc până la urmă niște hoți banali și ordinari, ascunși după paravanul unor idei politice, așa și la Chișinău toți politicienii „de stânga” își arată, mai devreme sau mai târziu, natura adevărată.

În criză de idei și departe de a fi stabilizat finanțele republicii și de a îndrepta sistemul de plăți sociale, oamenii lui Dodon din Guvern și de la Primăria capitalei au cedat tentației de a reînnoda unele elemente și practici sovietice care au produs în trecut multă discordie în societatea moldovenească.

Zilele acestea s-a aflat că, la scurt timp după ce și-au preluat mandatele, consilierii municipali ai PSRM au făcut demersuri ca strada Octavian Goga din Chișinău să fie redenumită în cinstea generalului rus Alexandr Suvorov.

În același timp, Ministerul Culturii a declarat ca prioritate națională restaurarea unor edificii și monumente ridicate în perioada sovietică. Printre acestea, Complexul memorial „Eternitate”, consacrat Armatei Roșii, și casa-muzeu Alexandr Pușkin. Măsura este excepțională, deoarece nu are acoperire și nu fusese prevăzută în bugetul de stat, urmând să fie finanțată, probabil, ca și alte cazuri din trecut, din surse private, de obicei ale unor binefăcători ruși. Ministrul Corneliu Popovici, beneficiar în tinerețea sa a unei burse de studii la Iași, dar cunoscut ulterior pentru vederile sale antiromânești, a spus, cu titlu de argument, că muzeul Pușkin și altele asemenea acestuia „vor reprezenta adevărate nuclee de dezvoltare regională turistică”.

Aceste inițiative ale socialiștilor nu sunt surprinzătoare. Cam toți politicienii moldoveni derivați din nomenclatura comunistă au avut reflexe similare. Restaurația sovietică prin care a trecut Republica Moldova aproape neîntrerupt, după declararea Independenței, în 1991, a fost creația acestori politicieni cu fire duală. Pe de o parte, ei sunt atrași de progresul occidental și, mai ales, de fondurile europene, iar pe de altă parte au un caracter obedient și sunt dependenți mental de centrul politic de la Moscova.

E discutabil, însă, dacă agitarea acestor spirite revanșarde le vor folosi socialiștilor, de această dată. E mai plauzibil că ele vor avea darul, mai curând, să mobilizeze împotriva lor anumite inerții adormite din societatea moldovenească, oarecum resemnată din cauza prestației neconvingătoare a partidelor proeuropene. Reluarea discursului sovietic, prin inițiativele amintite, poate să grăbească sfârșitul guvernării lui Dodon.

Mai ales că ultimele semnale diplomatice venite de peste hotare trădează o nervozitate sporită,  prevestitoare de rele pentru socialiști. Cei mai importanți parteneri ai Republicii Moldova – SUA, UE și România – par să încurajeze identificarea, de către partidele de opoziție, a unor soluții pentru curmarea guvernării socialiste înainte de scrutinul prezidențial de la toamnă.

E nevoie doar de o scânteie care să declanșeze procesul de mazilire.