Sunt albă și mi-e rușine!

Nebunia care a cuprins SUA și, fără nicio surprindere, o parte a Europei, este dovada incontestabilă a neputinței, a frustrărilor și a neadaptării. Persoanele care recurg la astfel de tertipuri istorice, rasiale sau emoționale sunt cei care nu au reușit în viață. Da, este trist și este un fapt pe care îl cunoaștem de când e lumea, oamenii slabi așa se comportă. Șocul, de data asta, este amplificat de repeziciunea cu care circulă informația și de stupiditatea acțiunilor acestor indivizi.

Statuia lui Abraham Lincoln a fost vandalizată, uite de-aia! Pentru că dacă acei stupizi și-ar fi însușit niște noțiuni elementare de istorie, în loc să fure, să vandalizeze și să frece duda pe stradă, ar fi aflat că Lincoln este președintele care a abolit sclavia, fiind autorul Proclamației de emancipare. La fel se întâmplă cu celebrele KKK, pe care epoca post-adevăr le atribuie dreptei americane, ele fiind o aripă înființată de democrați, care nu si-au putut înfrânge adversitatea față de foștii sclavi.

Margaret Thatcher a sprijinit legalizarea homosexualității în Anglia și Țara Galilor în anii ’60, luptând cu tradiționaliștii Tory. Ulterior, în perioada în care a fost premier, a fost legalizată homosexualitatea în Scoția și în Irlanda de Nord. Ce știu astăzi acești stupizi despre Iron Lady? Că în 1988 s-a opus promovării homosexualității în școli.

Controversa filmului Pe aripile vântului, mai departe de faptul că nu poți judeca evenimente trecute prin prisma valorilor contemporane este data de faptul că primul premiu Oscar pentru o artistă de culoare a fost câștigat de Hattie McDaniel, pentru rolul Mammy. Odată cu contestarea filmului, ștergi cu buretele o interpretare excepțională și un precedent care în ziua de azi le dă dreptul artiștilor de culoare să ceară paritate la roluri și premii.

Sunt alba și îmi e rușine! Mi-e rușine de bunicii mei și de părinții lor. Mi-e rușine pentru că am permis ca o minoritate cu probleme să le nege contribuția și sacrificiile făcute.