TĂVĂLUGUL Lazăr. Se cere CNSAS verficarea lui SLUGĂREL Toader. Din 161 de procurori vizați de Legea Lustrației, 60 ocupau funcții de conducere în 2012

După ce zilele acestea CNSAS a anunțat că va reverifica dosarul procurorului general Augustin Lazăr (în condițiile în care acesta abia ce fusese verificat, în urmă cu o lună), mai multe organizații neguvernamentale au solicitat Consiliului, vineri, verificarea adecvată a situațiilor de compatibilitate a unor persoane cu funcțiile publice ocupate, din perspectiva prevederilor Legii nr. 187/1999 și a Legii Lustrației din 2010.

Pe lânga verificarea asupra procurorului general Augustin Lazăr, mai sunt vizați Tudorel Toader, actual ministru al Justiției și procuror în procuratura RSR, Mircea Cristea, Avocat al Poporului și fost procuror în procuratura RSR, Livia Stanciu, membru al Curții Constituționale și fost procuror în procuratura RSR, în privința relațiilor primului cu Penitenciarul Focșani și ale tuturor cu Direcția Penitenciare și cu SIPA, precum și cu Departamentul Securității Statului, în virtutea funcțiilor publice pe care le ocupă în Justiție, în materie de Drepturi și Libertăți Cetățenești care se cer a fi protejate din aceste importante poziții ale statului de drept și democratic.

Sub semnatura a patru parlamentari liberali: Viorel Oancea, Mona Muscă, Adrian Cioroianu și Eugen Nicolăescu, proiectul Legii Lustrației – inițiativa din 2005 a Societății Timișoara susținută plenar și de Asociația 21 Decembrie 1989, Teodor Mărieș declarând chiar greva foamei în semn de protest față de blocarea procedurii parlamentare – avea să fie depus la Legislativ

Deși înregistrat încă din 2005, proiectul a fost adoptat de Senat în anul 2006, iar abia în aprilie 2010 de Camera Deputaților, cu 203 voturi ”pentru”, 40 de voturi ”împotrivă” şi 12 abţineri.

Legea Lustraţiei adoptată în 2010 prevedea limitarea temporară a accesului la anumite funcţii şi demnităţi publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Aceştia nu pot candida şi nu pot fi numiţi pe o perioadă de cinci ani consecutivi de la intrarea în vigoare a legii pentru demnităţi şi funcţii publice.

La 28 aprilie 2010, nomenklaturistul Ion Iliescu (judecat pentru crime împotriva umanității) declara că Legea Lustrației ar fi o prostie și că ar fi de ”esență stalinistă” – mai multe detalii AICI.

La scurt timp, legea a fost reclamată la Curtea Constituțională, printr-o sesizare din partea parlamentarilor PSD, aceștia susţinând că legea ar fi ”nedemocratică, anticonstituţională şi împotriva drepturilor omului”. Curtea Constitutionala a admis obiecțiile de neconstituționalitate ale PSD prin Decizia nr. 820 din 7 iunie 2010. Pe cale de consecință, legea s-a întors la Parlament pentru rediscutare, unde a mai așteaptat doi ani pentru a fi readoptată.

În 2012, o altă bizară sesizare a Curții Constituționale vine de la Înalta Curte de Casație și Justiție – AICI. La scurt timp, Legea Lustrației avea să fie declarată neconstituțională de către CCR.

În sesizarea semnată de președintele Înaltei Curți, Livia Stanciu, se deplângea faptul că legea ar sancționa toate persoanele care au deținut funcția de procuror în procuratura RSR, nu numai pe cei care au luat parte în cariera lor profesională la încălcări ale drepturilor și libertăților omului.

În categoria celor atinși de lustrație figurează și persoanele care au ocupat funcţiile de comandant, inspector şef sau inspector adjunct în inspectoratele de miliţie, comandanţii din centrele de detenţie politică, secretarii de partid.

Potrivit Legii Lustrației aceştia nu puteau fi aleşi sau nu puteau fi numiţi pe o perioadă de 5 ani consecutivi de la intrarea în vigoare a legii pentru demnităţi şi funcţii publice, cum ar fi cea de preşedinte al ţării, senator, deputat, membru al CSM, consilieri locali şi judeţeni, consilieri prezidenţiali sau de stat în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, membri ai Guvernului, judecători ai Curţii Constituţionale, Avocatul poporului, membru în CA sau în conducerea executivă a BNR sau a altor bănci de stat sau membru în CA sau AGA ale regiilor naţionale, companiilor naţionale, preşedinte sau vicepreşedinte al ICCJ, procurori generali, membri în conducerea ANI.

Procurorul general Laura Codruța Kovesi declara, la începutul lunii martie 2012, că din cei 2.400 de procurori din Ministerul Public au fost angajați 161 înainte de 1989, iar 60 ocupau funcții de conducere în acel moment: ”Noi am sesizat președintele Înaltei Curți pentru a fi sesizată Curtea Constituțională, nu din perspectiva numărului de procurori care ar putea fi afectați, ci din perspectiva prezumției pe care legea o instituie, că daca ai fost procuror înainte de 1989, ai facut poliție politică. Or, nu este așa, avem foarte mulți procurori care au fost criminaliști sau au lucrat în alte domenii și nu cred că a pune o astfel de prezumție asupra tuturor procurorilor, asupra unei întregi categorii profesionale, este constituțional și corect” –mai multe detalii AICI.

După Decizia Curții Constituționale (nr.308/2012), legea, întoarsă în aprilie 2012 la Parlament pentru reexaminare, este respinsă și de Senat, în februarie 2013, și de Camera Deputaților, în martie 2013, care era Camera decizională, astfel că procedura legislativă care a durat  8 ani se încheie definitiv cu bușirea ”exemplară” a acestei legi.

Dacă Legea Lustrației NU ar fi fost continuu sabotată, poate că astăzi nu ar mai fi existat un ”caz Lazăr” și nici un ”caz Tudorel Toader” sau altul asemanător.