Un medic român din Franța, despre limitele sistemului medical în rezolvarea crizei COVID-19: problemele din calea găsirii unui vaccin / tratament INTERVIU EXCLUSIV

Situația actuală a țărilor europene occidentale atât de lovite de noul coronavirus, deși au sisteme medicale cunoscute ca extraordinar de performate, a făcut ca să apară teama că și noi vom fi loviți de creșterea accelerată a numărului de cazuri, care va duce imediat la limită mult mai puțin pregătitul sistem medical românesc, după care va urmă dezastrul. Numai că la noi camioanele frigorifice nu au ajuns să aștepte în fața morgii, cum se așteptau cei mai vocali dintre românii mai slabi de înger, așa că se așteaptă acum un al doilea val al pandemiei. Presa a preluat declarațiile oficiale care aruncă cifre, anunță tratamente, anticipează vaccinuri, într-un vortex de informații care nu face decât să crească deruta generală.

Am avut ocazia să discutăm despre ceea ce se întâmplă într-una dintre țările cele mai afectate de situația actuală, în Franța, cu unul dintre medicii care lucrează acolo de mai multă vreme, domnul Alexandru Amarfei, pentru a aduce câteva lămuriri absolut necesare la acest moment despre certitudinile și spaimele publice de la noi și nu numai.

Reporter: Domnule doctor, de cât timp sunteți în Franța? Ce specialitate aveți?

Alexandru Amarfei: Sunt medic generalist și geriatru și lucrez în Lorena într-un serviciu de îngrijiri post-critice și reabilitare geriatrie (soins de suite - readaptation în Franța). Sunt aici din septembrie 2015. După începerea epidemiei, secția unde lucrez a devenit terapie post-covid.

Reporter: Care e de fapt situația actuală în spitalele franceze? Din experiența dumneavoastră, mai e așa mare gravitatea situației în Franța?

Alexandru Amarfei: Nu am o imagine completă asupra situației din toată țara (ceea ce nu e deloc simplu oricum); în regiune, numărul de cazuri noi a fost în declin net de acum două săptămâni și nu au mai fost cazuri noi în spital de acum o săptămână, încât din trei secții dedicate post-covid au rămas deschise doar două și una a revenit la activitatea obișnuită (medicină geriatrică).

Reporter: Există tratamente eficiente împotriva COVID-19?

Alexandru Amarfei: Istoria tratamentelor eficiente este cu mult dus și întors întrucât am fost obișnuiți (prost, zic eu) să considerăm că nu există să nu știm când dispunem de atâta știință, ceea ce a dus la o veritabilă panică în sistem de a spune, sincer, “nu știm”. Sau cel puțin “nu știm sigur”. Panica asta a căzut pe obiceiul medicinei moderne de a blinda tot cu demonstrații care să se încadreze în cuvintele magice “test clinic dublu orb, multicentric, controlat placebo, supus reviziei de comitet științific specializat și independent”. Cuvintele astea magice, ca să faci o singură schimbare sau să introduci o singură inovație, cer luni de zile și zeci de milioane, în cazul fericit în care nu cer mai mult. Și nu există niciun plan alternativ pentru urgențe majore. Sistemul se credea atât de blindat că ipoteza că ar putea fi depășit (inclusiv și mai ales procedural) a fost exclusă. Mai mult, dacă epidemia trece, nu prea vom avea pe ce testa “ca la carte” opțiuni terapeutice noi, sau nu va fi simplu. Ce există acum ca opțiuni terapeutice sunt, toate, “cu dus și întors”. Anti-viralele din familia anti-HIV produc insuficiență renală și par depășite dacă se instalează viremia mare, clorochina produce aritmii cardiace și alte complicații. Am dat doar două exemple.

Reporter: Vedeți posibilă realizarea unui vaccin eficient pentru COVID-19 anul acesta?

Alexandru Amarfei: Cu vaccinul situația e simplă: nu avem vaccin, și am și o veste proastă. Coronavirusul e un virus ARN, de un tip special. Virusurile ARN mai cunoscute sunt al Hepatitei C și HIV, dar au un mecanism de infecție mai complicat, corona are unul diferit și oarecum mai simplu. Majoritatea virusurilor au acid nucleic ADN. Niciun ARN-virus nu are vaccin eficace cunoscut, excepție fac vaccinul antirabic, unde procedura de atenuare a fost specială și vaccinul antipolio, cu proceduri care au fost revizuite mult timp; vaccinul anti-rujeolic s-a întâlnit cu dificultăți majore, iar cel antigripal are de asemenea o eficiență îndoielnică, pentru că virusurile de tipul acesta nu prea expun sistemului imunitar multe componente prin care să poată fi atacate și fiind primitive, simple, căile de atac ale sistemului imunitar sunt mai puține, iar virusurile sunt mai puțin expuse momentelor când sistemul imunitar are oportunitatea de atac. În plus, noul coronavirus este un virus cu instabilitate mare. Riscul cel puțin teoretic este că, după ce oamenii de știință își vor fi bătut capul să producă un vaccin, să constatăm că avem de-a face cu altă țintă.

Reporter: Credeți că va exista un al doilea val al pandemiei, la toamnă?

Alexandru Amarfei: Trebuie să fim cinstiți cu noi înșine și să spunem că ăla care crede că știe dacă va fi un al doilea val sau nu este aproape de situația unui meteorolog care vrea să răspundă la întrebarea “credeți că după jumătatea lui noiembrie va ninge?”

Reporter: Ce părere aveți despre situația generală de la noi, din sistemul medical și nu numai?

Alexandru Amarfei: Situația generală de la noi este ca peste tot în Europa, dar cu “renumerație” după buget... mică. Politicienii sunt speriați peste tot, speriați de faptul că trebuie să spună ceva, speriați de faptul că ceea ce spun se va folosi imediat contra lor. Presa este vizibil calată pe interesul de a trata tema ca senzațional. Oameni care au trăit o viață legănați pe “spitale nu catedrale” (sloganul e nou, dar găselnița asta minunată există ca atitudine de mult) tocmai au aflat că spitalele nu au remediu și pentru afacerea asta. Eu încerc să mă sfătuiesc pe mine însumi și, după ce îmi iese cu mine, să sfătuiesc și pe alții, să iasă din mentalitatea “am dreptul”. E evident că atunci când apare așa ceva, avem doar drepturile “fundamentale” ale naturii - să suferim și să murim. Încercarea de a nega afacerea e tragică. Încercarea de o aduce din condei, până să devină tragică, arată comic. Eu cred că e inutil să ne lăudăm că ne tragem din strămoși iluștri, care altminteri sunt pomeniți decorativ la orice ocazie festivă, dacă nu ne aducem aminte cum procedau oamenii aceia în situații încă mai grave și cu mai puține grade de libertate. Și pentru politicieni am trei vorbe simple: Regina Maria - Război Mondial - Epidemie de Tifos. Și voi vă considerați “patrioți”...

Reporter: Ce credeți despre campania publicitară care ilustrează cadrele medicale în chip de sfinți?

Alexandru Amarfei: Eu am avut privilegiul să îl cunosc în viață pe părintele Sofian Boghiu de la Antim și știu să spun că din prima clipă când l-am văzut slujind am avut trăirea (evit să îi spun sentiment sau revelație, că nu erau ceva descriptibil) că văd un om cu viața sfântă. Nu eram eu singurul de acolo, după moartea dânsului am văzut o carte scrisă de ucenici și cunoscuți din care am înțeles că soiul ăsta de trăiri îl avea foarte multă lume. Și pomenesc ucenicii o scenă - o femeie evlavioasă, dar poate cam exagerată, i-a adus părintelui un acatist făcut pentru el, ca și cum era deja sfânt canonizat. Părintele nu a refuzat-o, a luat hârtia, i-a mulțumit și pe urmă s-a întors către ucenici și a zis “Și acum ce fac, mă duc în altar și îmi slujesc mie însumi”? Eu nu am nici pe departe viața părintelui, dar am o întrebare mai puțin umoristică. Am un pacient unde știința este depășită (și cine nu a înțeles ce repede e depășită știința are acum o dovadă de prima mărime). Și trebuie să merg la familie să le spun că știința e depășită, în Franța asta se face de obicei după o reuniune de medici, ca să fim siguri că nu am scăpat ceva din vedere. Cui mă rog pentru asta? Mie? Colegilor? Doamne sfinte, în ce hal sună...