Un politolog identifică motivele pentru care românii nu au încredere în stat: Colectiv, 10 august, baroniada PSD și raportarea autorităților față de pensionari

Politologul Ioan Stanomir a analizat miercuri în cadrul unui interviu acordat jurnalistei Loredana Diacu (Epoch Times) motivele pentru care cetățenii nu au încredere în statul român. (urmăriți AICI interviul complet) Stanomir a identificat patru cauze ale neîncrederii actuale în statul român și anume Colectiv, 10 august, baroniada PSD din administrația publică și felul în care s-au raportat de-a lungul timpului autoritățile la persoanele în vârstă

Totodată, politologul a reflectat că societatea românească este din ce în ce mai divizată și vulnerabilizată, subliniind, de altfel, că Facebook-ul reprezintă o falsă societate: "Să nu ne iluzionăm. Facebook-ul nu este spațiu public. Spațiul public operează după alte legi, iar comentariile, anonimitatea nickname-ului și înjurăturile pe Facebook nu reprezintă acte de coeziune socială"

Stanomir: "Oricine a trecut de exemplu prin episodul Colectiv și a asistat la modul în care compatrioții noștri au fost lăsați să moară după ce fuseseră arși, înțelege de ce românii nu au încredere în stat și în sistemul medical. Orice persoană care a asistat la ziua de 10 august și i-a văzut pe polițiști și pe jandarmi șarjând împotriva unei mulțimi neînarmate nu va avea încredere în cei care astăzi pretind că ne apără libertățile. Toți cei care știu sau cred că au o vagă idee despre modul în care administrațiile publice locale risipesc banul public pe borduri, pe panseluțe, pe tombole și pe alte minunății vor înțelege de ce există neîncredere în autorități. 

De partea cealaltă, societatea românească este o societate din ce în ce mai atomizată. Este o societate vulnerabilă și vulnerabilizată de știrile false, de televiziuni și de această falsă societate și spațiu public care este Facebook-ul. Să nu ne iluzionăm. Facebook-ul nu este spațiu public. Spațiul public operează după alte legi, iar comentariile, anonimitatea nickname-ului și înjurăturile pe Facebook nu reprezintă acte de coeziune socială. Aș spune că România este într-un impas istoric, iar pandemia scoate la iveală acest impas istoric, ne scoate în fața o oglindă în care vedem chipul statului și chipul cetățenilor, iar ambele chipuri sunt problematice și neliniștitoare".

Chestionat fiind legat de cum poate fi consolidată relația de încredere dintre cetățeni și statul român, Stanomir a evidențiat necesitatea ca instituțiile să fie reconstruite din temelii în baza unor criterii ce țin de meritocrație și, de asemenea, a pus accentul pe imperativul anihilării rețelei de baroni locali, cât și pe oferirea cetățenilor de către autorități a sentimentului că au o însemnătate specială în această țară.

Stanomir: "Este vorba despre capacitatea noastră de a reconstrui instituțiile, legându-le de un criteriu meritocratic, instituind criterii evidente, transparente și aplicabile de promovare, îndepărtând acele pârghii care fac din județele noastre feude ale despoților locali și dând celor care se află în orice moment al vieții lor sentimentul că înseamnă ceva".

Mai mult, Stanomir s-a declarat indignat, ba chiar scârbit, de modul în care le este lezată demnitatea pensionarilor chiar de către statul care ar trebui să le-o apere. Pe final, politologul a punctat că marea provocare a acestor zile, în România, "este să îţi păstrezi demnitatea atunci când cei din jurul tău şi statul fac tot ceea ce le stă în putinţă ca să ţi-o afecteze şi să ţi-o fure".

Stanomir: "Pe mine personal mă umple de scârbă această raportare pe care aproape toate regimurile au avut-o la cei pe care îi numim generic pensionari. Pensionarul este, în primul rând, o categorie specifică României. Dacă vă uitaţi în alte societăţi democratice, cei care au muncit şi beneficiază de pensii private sau publice se află la momentul în care viaţa lor capătă alte dimensiuni. O dimensiune a reflecţiei, a bucuriei alături de ceilalţi. De exemplu, arta de a fi bunic, cum spunea un clasic francez. Unii au citit pe vremuri despre bunicii lui Ionel Teodoreanu. Ori, acest tip de imagine nu se suprapune peste imaginea pe care o proiectează statul român asupra “pensionarilor”. Pentru că la noi pensionarul este un fel de insectă pe care o striveşti, o foloseşti la vot, o alimentezi subnutrit, o mânjeşti cu tot felul de pomeni electorale, o injectezi cu ură prin televiziunile de ştiri, după care te aştepţi ca persoana respectivă să stea liniştită, să nu scoată niciun sunet şi să moară în linişte, uitând că toţi aceşti domni şi doamne sunt oameni care şi-au adus contribuţia la existenţa acestei ţării. Nu este nicio nuanţă de patetism. Sunt oameni care merită respectul nostru şi sunt înainte de toate oameni care au o carieră în spatele lor.

Cariera – vreau să insist asupra acestui aspect – este legată chiar şi de cea mai umilă dintre munci. Cel care a binecuvântat locul în care munceşte, chiar din cea mai modestă poziţie, este o persoană, nu un număr. De aceea vorbim de personalism, şi nu vorbim de numere si nu vorbim ca domnul Streinu-Cercel de atomi, de entităţi insignifiante, pe care le putem muta după cum dorim. 

Cred că acest lucru trebuie spus şi, dacă avem o minimă încredere şi un minim ataşament faţă de demnitatea umană, suntem obligaţi să încheiem odată pentru totdeauna cu acest discurs degradant, mizerabil, inuman şi jignitor la adresa celor care au depăşit o anumită vârstă. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, iertaţi-mi brutalitatea, singura formă în care nu ajungi în această categorie este să mori. Şi, în aceste zile, mi-am dat seama că principala provocare în această ţară este să îţi păstrezi demnitatea atunci când cei din jurul tău şi statul fac tot ceea ce le stă în putinţă ca să ţi-o afecteze şi să ţi-o fure".