Un președinte jucător (în devenire)

Hulit în România și marginalizat în Vest din cauza profilului pe care și l-a făcut cu mâna lui, acela de politician pro-rus, Igor Dodon se revanșează acasă printr-un activism din ce în ce mai pronunțat. După ce Partidul Democrat, al temutului oligarh Vladimir Plahotniuc, a intrat în vrie, ieșind de la guvernare, Dodon poate profita – și o face – de o libertate de mișcare pe care nu a avut-o până acum.

S-au dus vremurile în care trebuia să se încline în fața mofturilor lui Plahotniuc, a cărui Curte Constituțională îl suspenda din funcție la orice pas, lăsându-l pe margine cu buza umflată. Culmea umilinței sale de atunci era că nici nu putea să protesteze din cale afară de energic, riscând în felul acesta să fie pus la zid de cel care-i veghease cariera politică și îl făcuse, practic, președinte.

Acum, după ce și-a văzut tutorele dispărut, Dodon recuperează timpii pierduți în umbra acestuia, arogându-și atribuții la care nici nu putuse să viseze până nu demult.

Altruismul relativ de care păruse că dă dovadă prin cedarea Guvernului către Blocul ACUM (rezervându-și doar două portofolii strategice) n-a durat mult. După ce și-a trecut în subordine Serviciul de Informații și Securitate și Serviciul de Pază și Protecție de Stat, Dodon a consolidat Consiliul Suprem de Securitate, pe care îl conduce și îl prezidează, dându-i un nou suflu și transformându-l într-un fel de cameră superioară a Guvernului. În prealabil a cerut și a obținut din partea Parlamentului prerogative suplimentare pentru această autoritate, la care dezbate chestiuni care în general fac obiectul activității Guvernului.

Joi, după încheierea ședinței CSS, Igor Dodon a apărut în fața presei dând indicații în stânga și-n dreapta.

Procuraturii Generale i-a dat termen până la sfârșitul zilei să-i furnizeze date cu privire la frauda bancară. A vorbit despre soarta de mai departe a Arenei Chișinău, o sală polivalentă aflată în construcție, contestată puternic din cauza costurilor sale ridicate. A făcut cunoscută intenția Parlamentului de a suspenda legea „Cetățenie prin investiții”, care prevede că pentru 100 de mii de dolari se poate obține cetățenia, iar criticii spun că asta ar aduce mai degrabă persoane cu probleme în țările lor sau interesate să ajungă în UE profitând de libera circulație. A spus că pune piciorul în prag în privința vânzării a două companii strategice. Etc. etc.

Dincolo de influența reală sau închipuită a lui Dodon asupra acestor dosare, e important pentru președinte ca anume el să facă asemenea anunțuri. În Republica Moldova atribuțiile președintelui sunt limitate, dar, pe de altă parte, moldovenii au părut întotdeauna că vor un lider puternic, ceea ce îi oferă posibilitatea de a manevra celui care deține funcția ce mai înaltă. Până la urmă, Vladimir Voronin a condus cu o mână de fier – deși avea atribuții la fel de reduse și, spre deosebire de Dodon, nu avea legitimitatea dată de alegerea prin vot direct, deși se baza pe o solidă majoritate parlamentară.

Goana după vizibilitate a concurenților politici capătă la Chișinău din nou accente grotești, după o perioadă în care dominața aproape totală a PD nu lăsa prea mult spațiu de manevră celorlalți.

În timp ce Maia Sandu apare la televizor în fiecare săptămână flancată de vreun lider străin, fie acesta Klaus Iohannis, Vladimir Zelenskii sau Angela Merkel, Igor Dodon trebuie să se mulțumească cu compania vicepremierului rus Dmitrii Rogozin sau a liderului autoritar de la Minsk, Alexandr Lukașenko.

Săptămâna aceasta Dodon s-a întâlnit cu Rogozin pentru a i-l prezenta pe viitorul director al societății Moldova Gaz, în care guvernul moldovean deține un pachet minoritar de acțiuni. În mod normal Guvernul ar fi trebuit să negocieze cu autoritățile rusești această candidatură, dar Dodon a monopolizat relația cu Federația Rusă, cu acceptul tacit al partenerilor de coaliție.

Tot mai des se crează impresia că el are ultimul cuvânt în chestiuni politice de principiu, cum ar fi și reformarea Procuraturii Generale sau a Centrului Național Anticorupție, instituții de drept care nu pot fi partajate politic, dar pe care președintele socialist pare că a pus ochiul. Încercând să obțină un avans psihologic asupra partenerilor săi politici, el îi cheamă pe Maia Sandu și Andrei Năstase să discute despre problemele coaliției la Palatul prezidențial pe care l-a renovat anul trecut din surse extrabugetrare, rusești sau turcești.

Pentru liniștea Guvernului de la Chișinău, care a deblocat relațiile externe cu UE și SUA, este important ca Dodon să își tempereze reflexele autoritare și să nu uite că Blocul ACUM l-a salvat de la pieire sigură atunci când, luat în colimator de fosta guvernare, era cu spatele la perete și cu un picior în groapă.

Pentru cine nu a înțeles însă nici până astăzi, acuzând asocierea Blocului cu PSRM: acea groapă pe care o săpase PD pentru Dodon era o groapă comună, destinată și partidelor de dreapta pro-europene.