"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Scriitorul, teologul și traducătorul Cristian Bădiliță trece în revistă, pe contul de Facebook al domniei sale, o serie de aspecte astăzi uitate ale unuia dintre cele mai celebre furturi îndrăznite vreodată: dispariția Giocondei, capodopera lui Da Vinci, din muzeul Luvru, pe 21 august 1911.
Vă prezentăm precizările domnului Cristian Bădiliță:
”Cine și de ce a furat Gioconda? Exact acum 110 ani, pe 21 august 1911, Vincenzo Peruggia, un june muncitor italian, care lucra la muzeul Luvru ca zidar/ dulgher, a furat Gioconda, capodopera lui Da Vinci. În ajun, pentru alibi, el a organizat o petrecere, s-a prefăcut beat pulbere, iar pe 21 august, în zori, s-a strecurat neobservat în „sala pătrată” (acolo se afla pe atunci Gioconda), a desprins-o din perete, a ascuns-o sub haină și s-a întors liniștit în camera lui. Apoi a venit cu toată lumea „la serviciu”, prefăcîndu-se mahmur și manifestîndu-și uimirea în fața furtului.
A păstrat Gioconda la el 28 de luni. La Paris, o ținea sub masa din bucătărie, unde, culmea ironiei, poliția a semnat Procesul verbal constatînd că „în locuința lui Peruggia nu s-a găsit nimic”. După 28 de luni hoțul s-a dus în Italia, a contactat un negustor de antichități din Florența și i-a prezentat tabloul, spunîndu-i că „Gioconda trebuie să se întoarcă în patria ei”. Negustorul a chemat poliția, tabloul fiind astfel recuperat.
Peruggia a făcut puțin timp închisoare. A simulat nebunia și tribunalul, alcătuit din seminebuni simpatici, l-a crezut. În mintea lui Peruggia, tabloul fusese luat din Italia, ca pradă de război, de Napoleon și dus în Franța, iar gestul lui ar fi fost unul reparatoriu. Or, știe pînă și ministrul ministrul culturii rsr (glumesc, firește), Gioconda a fost cumpărată de regele Francisc I de la Da Vinci personal. Așadar aparține patrimoniului francez.
Ulterior, Peruggia s-a întors în Franța, s-a însurat și a avut o fiică alintată... Giocondina”.
