Lista odiosului guvern Adrian Năstase din care și actualul ministru Vasile Dîncu a făcut parte. Turnători la securitate, corupți și politruci siniștri / Este o „epocă” de tristă amintire, marcată de privatizări cu cântec, moartea procurorului Panait și apariția primelor „pensii nesimțite”

Activistul civic Valeriu Nicolae publică lista Guvernului Adrian Nătase, poate una din cele mai sumbre, mai lipsite de scrupule și mai corupte entități politice din ultimii 32 de ani. Mulți dintre membrii cabinetului au legături cu fosta Securitate, cu serviciile secrete sau cu fosta nomenclatură comunistă. Se vor îmbogăți obscen în anii de guvernare, câțiva dintre ei, printre care și șeful Guvernului, fiind ulterior cercetați și condamnați penal pentru fapte de corupție. Prejudiciul uriaș adus României nu va fi recuperat însă niciodată atât din pricina conexiunilor pe care aceștia continuă să le aibă, cât și din cauza „impotenței” binecunoscute a statului român.  

Valeriu Nicolae: „Aici lista completă a guvernului Năstase unde domnul Dîncu a fost mare ministru și speranță. Asta pentru cei care cred că PSD-ul este cumva o alternativă la orice altceva în afară de grupări securistice și infracționale. O lista a guvernului liberal Tăriceanu sau Boc arată la fel de prost. 

#StatCapturat 

Rodica Stănoiu - senator PSD, turnătoare la securitate, profesoară universitară căsătorită cu un judecător la Curtea de Justiție, apropiată a domnului Dan Voiculescu. 

Cristian Diaconescu - legături foarte solide cu serviciile secrete și colegiile lor cele minunate, mâna dreaptă a domnului Oprea și a domnului Băsescu, cel mai vizibil om din PMP. Profesor universitar la Universitatea de Apărare cea producătoare de plagiate și unul dintre cei mai prezenți politicieni pe la televiziuni. Soția domniei sale câștiga peste 20.000 de EUR pe lună (valoarea unui apartament cu trei camere pe vremea aia) dintr-o sinecură politică la Exim Bank . 

Ioan Mircea Pașcu - a fost acuzat repetat de legături cu tot felul de servicii secrete, trei mandate consecutive la Parlamentul European, foarte prezent la televiziunile domnului Dan Voiculescu și domnului Ghiță, acum consilier la Banca Națională condusă și ea de un fost turnător la Securitate. 

Mihai Tănăsescu - numele lui apare în numeroase dosare instrumentate de DNA. În timpul comuniștilor a avut o funcție de conducere, funcții care de multe ori implicau o relație strânsă cu Securitatea. Soția domnului Tănăsescu a fost descoperită că a deținut un cont în Elveția și este legată de scandalul recuperării datoriei Egiptului. Tănăsescu a fost numit din partea României în unele dintre cele mai bănoase sinecuri internaționale la FMI și la Banca Europeană de Investiții. 

Răzvan Teodorescu - informator al Securității și pentru mulți ani unul dintre cei mai prezenți la televizor foști politicieni. 

Miron Mitrea - unul dintre cei mai prezenți foști politicieni la televizor (are o emisiune la Realitatea TV) - a primit doi ani de pușcărie pentru corupție și numele lui apare într-o mulțime de tunuri. 

Ilie Sîrbu - socrul viitorului prim-ministru Ponta și tatăl doamnei Daciana Ponta, de două ori în Parlamentul European. Și el colaborator al Securității și acum într-o sinecură extrem de influentă și bine plătită la Curtea de Conturi. 

Mircea Geoană - fiu de general comunist, acum într-o megasinecură - vicepreședinte la NATO. Are un doctorat ciudat, terminat în minimum posibil de timp, în vreme ce era ministru de externe. 

Mircea Beuran - șef chirurgie la Spitalul Floreasca, reținut de DNA pentru luare de mită. 

Dan Ioan Popescu - primul politician, descoperit de ANI că nu putea să-și justifice averea incredibilă. Firmele lui foarte multe și cu sedii în offshore-uri ca orice om cinstit au fost radiate cu datorii de milioane. Averea lui declarată depășește 10 milioane de EUR. Absolventul celei mai importante școli de partid pentru conducătorii comuniști, Ștefan Gheorghiu, și coordonator al unor firme-paravan ale fostei Securități. 

Marian Sârbu - prietenul lui Miron Mitrea și al domnului Gabriel Oprea, fost fotbalist cu un doctorat la fel de credibil precum numirea sa ca vicepreședinte la ASF (o altă sinecură de peste zece mii de EUR pe lună) și apoi consul general în Dubai. 

Dan Nica - este europarlamentar și a fost foarte aproape de a deveni comisar european din partea României. Numele lui este legat de unele dintre cele mai mari scandaluri nerezolvate de corupție. Mâna dreaptă a domniei sale de la începutul anilor 1990 este un turnător la securitate. Și el are un doctorat destul de suspect. 

Aurel Constantin Ilie - absolvent în 1986 al celei mai importante școli de partid controlate foarte strict de securitate. Ambasador al României în Rusia. Soția avea desigur o firmă care făcea afaceri foarte profitabile cu statul exact în domeniul controlat de ministerul condus de soțul ei.  

Petru Lificiu - om cu o avere incredibilă, și el fost turnător la securitate. Căsătorit cu fiica fostului șef al celui mai important organism de conducere al Partidului Comunist Român. După ce a fost ministru a ajuns șef la ANRE ( agenția care “controlează” băieții deștepți din energie). Și-a numit fiica în consiliul de administrație la EnergoNuclear și apoi a devenit consul onorific al Kazahstanului. 

Eugen Bejinariu - ofițer, coleg cu Gabriel Oprea și cel mai logeviv parlamentar al României, este din 2000 în Parlament. Anul trecut nu reușea să justifice suma de 450.000 de EUR care îi apăruse în conturi. Studii la colegiile de securitate și legături cu cele mai grozave tunuri date în România. 

Șerban Mihăilescu - aka Miki Șpagă - condamnat pentru corupție, turnător la securitate și un om incredibil de bogat. În 2016 era senator din partea UNPR. 

Ioan Rus - îi făcea cadou fiului domniei sale, la 24 de ani, un hotel și un restaurant în Cluj. Și el absolvent al academiei Ștefan Gheorghiu - școala care îi pregătea pe viitorii lideri comuniști. În 2015 era ministrul transporturilor. Fiica domniei sale a fost căsătorită cu unul dintre oamenii care au devenit cei mai bogați din România în urma contractelor cu bani publici. 

Ecaterina Andronescu - este Președinta Rectorilor din România și a fost până de curând cea mai mediatizată femeie din politică. Lucrarea ei de doctorat este suspectă de plagiat.  

Hildegard Carola Puwak - atât soțul cât și fiul domniei sale au fost condamnați pentru corupție cu fonduri europene acordate în timpul în care doamna Puwak era ministră. 

Vasile Pușcaș - și el turnător la securitate și negociatorul șef al României la Uniunea Europeană. Acum în consiliul de administrație al celei mai importante bănci din România și conducător de doctorate la cea mai importantă universitate din România. 

Alexandru Farcaș - și el un colaborator al Securității. 

Octav Cozmâncă - cel din grupul de suport al PSD-ului creat în 2019 de Adrian Năstase. Șef al tineretului comunist și apoi șeful de cadre al Comitetului Central al PCR, o funcție care i-ar face să pălească de invidie pe simplii turnători la Securitate. 

Acsinte Gașpar - și el cu o funcție extrem de importantă în Partidul Comunist - șef juridic al Consiliului de Stat. După ce a fost ministru a fost judecător la Curtea Constituțională. 

Silvia Ciornei - după ce a fost ministră o carieră stupefiantă, cu numiri în cele mai bănoase sinecuri posibile de la Parlamentul European la ASF este acum este directoarea generală a ANRE. 

Dan Matei Agathon - prietenul preacinstitului Cristi Borcea implicat în câteva dintre cele mai celebre tunuri din turism. După cariera politică a fost secretar general și purtător de cuvânt al Confederației Patronale din România, dar și președinte al Federației Patronatelor din Turism și Servicii. Și el a avut în timpul comunismului o poziție de director care este foarte puțin probabil să nu fi necesitat o foarte bună relație cu Securitatea. 

Eugen Dijmărescu - fostul secretar al PCR al celui mai important institut economic din timpul comunismului. Colaborator al Securității și unul dintre cei mai influenți oameni din lumea bancară în ultimii 20 de ani. 

Gabriel Oprea - ofițer în timpul comunismului, unul dintre politicienii cei mai alunecoși și mai legați de fosta securitate și noile servicii secrete din politica noastră. În perioada guvernelor PDL și USL unul dintre cei mai puternici oameni din România. 

Ionel Blănculescu - ofițer activ în timpul comuniștilor, absolvent al cele mai iubite de Securitate școli militare, acum unul dintre cei mai influenți oameni în domeniul bancar din România cu un doctorat obținut în perioada cea mai neagră a plagiatelor (2009). 

Adrian Năstase - ginere al doi miniștri comuniști extrem de influenți, condamnat pentru corupție și o dovadă indubitabilă că sociopații domină clasa politică românească.” 

Una dintre cele mai controversate etape din mandatul de premier al lui Năstase a fost perioada marilor privatizări a companiilor de stat. Acestea au culminat cu vânzarea companiei Sidex Galați către o companie subsidiară a Mittal Steel Company și cu privatizarea companiei Petrom către OMV, o companie austriacă. Guvernul condus de Adrian Năstase a fost acuzat public că vânzarea companiei Petrom a fost realizată la un preț mult prea mic. 

Justiția (și intruziunea politică în actul de justiție care a culminat cu moartea procurorului Cristian Panait) este iarăși un domeniu controversat, de tristă amintire.  

În epoca Adrian Năstase, dosarele penale erau hotărâte de către liderii PSD. Stenogramele ședințelor PSD din 2003 și 2004, când Adrian Năstase conducea partidul și Guvernul, iar Rodica Stănoiu era ministrul Justiției, arată fără echivoc modul de operare al social-democraților. La sediul PSD se decidea cine să fie anchetat și cine nu, șefii instituțiilor de control – de la procurori, la Curtea de Conturi – primeau indicații exprese pe cine să controleze și pe cine să lase în pace. 

În perioada respectivă, procurorii șefi erau numiți direct de ministrul Justiției și erau total obedienți acestuia, adică partidului. În 2004, odată cu adoptarea legilor Justiției (modificate acum în Parlament de PSD, ALDE și UDMR), s-a introdus procedura actuală de numire și revocare a șefilor principalelor parchete: ministrul Justiției propune, CSM avizează, iar președintele României decide. 

13 octombrie 2003. Adrian Năstase îl certa pe Ovidiu Mușetescu, fost ministru al Autorității pentru Privatizare, că nu găsește dosare compromițătoare împotriva opoziției: “De trei ani de zile acoperi toate poveștile cu privatizarea din 1997-2000. Nu ați demonstrat o singură iregularitate în procesul de privatizare. Asta e problema ta. În fata Delegației Permanente îți spun lucrul ăsta, pentru că ți-am spus-o și la guvern de nu stiu câte ori și nu ai înțeles-o. Îți iei, Îți pregătești hârtiile, pentru că intrăm în campanie electorală”. Sursa: g4media.ro. 

Cazul sinuciderii procurorului Cristian Panait reprezintă o altă mare pată neagră a guvernării Năstase.  

Pe 10 aprilie 2002, un tânăr procuror de la Parchetul General s-a aruncat de pe terasa apartamentului în care locuia cu mătușa sa și a decedat câteva ore mai târziu, la spital. 

În cazul sinuciderii lui Panait, în spaţiul public au existat informaţii conform cărora decesul lui este legat de anchetarea pe care a dispus-o la adresa procurorului orădean Alexandru Lele, cel care, în aprilie 2001, dispunea arestarea lui Adrian Tărău, fiul unui influent sponsor al PSD care a fost şi prefect al judeţului (Aurel Tărău), sub acuzaţia de complicitate la contrabandă cu produse petroliere. 

Lele a fost suspendat din funcţie prin ordinul ministrului justiţiei de la acea vreme, Rodica Stănoiu, după ce fostul premier Adrian Năstase a declarat că „nu crede în arestările de vineri seară”. După 48 de ore, Tărău a fost eliberat în urma intervenţiei lui Năstase, iar, la scurt timp, a părăsit ţara şi s-a stabilit în SUA. 

Primele „pensii nesimţite" au apărut tot în „epoca Năstase”. În anul 2001 a intrat în vigoare o nouă lege a pensiilor, care ţinea seamă de principiul contributivităţii. Doi ani mai târziu, guvernul deschidea prima uşiţă spre ceea ce avea să devină un fenomen la nivel național, nerezolvat nici în ziua de azi:  „pensiile nesimţite". Guvernul adopta o ordonanţă de urgenţă prin care pensiile diplomaţilor nu mai erau calculate pe principiul contributivităţii, ci ca procent (80%) din salariul avut la sfârşitul carierei. Au urmat în 2004, pe aceeaşi procedură, funcţionarii din penitenciare, magistraţii şi personalul auxiliar din instanţe. Fenomenul „pensii nesimţite" era abia la început. 

Presa în „epoca Năstase”. Dan Tăpălagă, jurnalist G4Media, nota într-un editorial recent: „Presa era parțial liberă, guvernul Năstase cumpăra tăcearea presei cu publicitate de stat sau prin alte cadouri, cum ar fi tăierea unor datorii de milioane de euro Pro TV-ului condus la acea vreme de Adrian Sârbu. Dacă aceste metode nu funcționau, guvernul trecea la amenințări directe împotriva jurnaliștilor pe persoană fizică sau împotriva organizațiilor din care făceau parte”.

beta.dela0.ro: ,,Un capitol aparte în istoria presei post comuniste revine celor patru ani ai Guvernului condus de Adrian Nastase, anii 2000-2004, când s-au instituționalizat două practici de control a presei: cumpărarea ziarelor și atribuirea publicității de stat acelor titluri care erau favorabile puterii. Acești ani au fost o instalare la cârmă a banului și vârful presiunilor politice si tot atunci s-a născut conceptul de baron local, semn al berlusconizarii presei, dupa cum punctează Mircea Toma, fondatorul Agentiei de Monitorizare a Presei. El îi și numeste: Radu Mazăre, Dumitru Sechelariu, Marian Oprișan și Nicolae Mischie.

„Controlul politic a atins atunci apogeul, era un control care venea de la centrul de putere politică, ce era monolit, și care, prin toate pârghiile posibile, a supus aproape integral televiziunile și parțial presa scrisa”, spunea Mircea Toma pentru Dela0.

„În acei ani au fost mari subiecte care apăreau în presa scrisă și de care televiziunile nici nu menționau. Ăsta a fost unul din momentele care au vădit mai multe mecanisme, explica Ioana Avadani (Centrul pentru Jurnalism Independent). Mecanismele de care încă suferă media atunci s-au vădit: utilizarea banului public prin contracte de publicitate pentru cumpărarea unui conținut favorabil și utilizarea influenței politice in presa, conlucrarea transpartinica pentru accesul la banul public, mai indica Avadani. În acei ani, adăuga ea, țesătura s-a subțiat atât de mult încât, pentru prima data, oamenii au văzut cum interesele economice primează dincolo de taberele politice. Mai multe detalii AICI

Dosarul “Trofeul Calității” 

Pe 9 iulie 2008 Adrian Năstase a fost pus sub urmărire penală de către Direcția Națională Anticorupție (DNA) în dosarul „Trofeul Calității în Construcții”. 

Năstase a fost acuzat că și-ar fi finanțat campania electorală din 2004 din taxele plătite de firmele care s-au înscris la concursul „Trofeul Calității”, organizat, în acel an, de Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC). 

Pe 5 mai 2010 DNA i-a trimis în judecată pe Adrian Năstase, pentru luare de mită și șantaj, pe soția acestuia, Daniela Năstase, pentru complicitate la luare de mită și șantaj, și pe fostul inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcții, Irina Paula Jianu, pentru dare de mită și spălare bani. 

Pe 20 iunie 2012 Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), la doi ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul calității”. 

Dosarul Zmbaccian 

Proaspăt eliberat din închisoare, Adrian Năstase a fost condamnat în 2014 la 4 ani și 6 luni într-un alt dosar de renume, dosarul “Zambaccian”. 

Procurorii DNA susțin că, în perioada 2002 – 2004, în calitate de premier – cu atribuții de coordonare a activității membrilor Guvernului, de numire a conducătorilor organelor de specialitate din subordinea Guvernului și a altor persoane ce îndeplinesc funcții publice, cu atribuții de control în ce privește activitatea miniștrilor și atribuții de control asupra autorităților și instituțiilor publice centrale și locale prin Aparatul de lucru al primului ministru -, Adrian Năstase ar fi primit, în mod direct și prin intermediul Danielei Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004. 

Aceste foloase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China și cheltuielile aferente acestor importuri, precum și contravaloarea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea Cornu și din București.