Ideologie de gen și justiție

Hai să-mi bat niște cuie-n cap.

Când au început unii să măcăne că în sistemul de justiție femeile sunt suprareprezentate li s-a dat imediat peste fălci: că e o chestie obținută în urma cursurilor și examenelor și nu este vina femeilor că sunt mai bune la învățătură decât bărbații, e o concurență liberă, cine e mai bun ajunge în funcție. Și nu, nu se aplică același raționament în politică, acolo e altceva și este nevoie de locuri speciale rezervate pentru femei. Pentru că motive. Ceea ce e ok.

Mi-am amintit de discuția asta când mă uitam la filmarea cu celebra conferință cu conducerea nu știu cărei curți din București. Într-un cadru mai larg am numărat printre judecătorii adunați acolo 26 de femei și 4 bărbați, dintre care la prezidiu 8 femei și 1 bărbat. Suprareprezentare, ziceau nemulțumiții, vai de norocelul lor... Doar că e mai complexă situația: o femeie a venit și a plecat, judecătoarea care a contrazis în direct conducerea. Deci 27 cu 4, probabil mai multe femei aveau treabă, posibil să mai fi fost și alți bărbați plecați, nu știm. Dar stați, că mai e ceva: când vorbea judecătoarea care a contrazis conducerea în spatele ei un bărbat stătea cu mâna la gură de spaimă, ca o babă de pangar. Nu știm dacă să-l trecem pe băiatul ăla la femei, corect ar fi să o trecem la bărbați pe judecătoarea care a contrazis conducerea, asta dacă e să ne luăm după stereotipurile de gen (na, că am deprins și păsăreasca asta!)

Să ne uităm puțin și peste gard la vecinii de la Chișinău. Cu niște ani în urmă a fost ceva ședință guvernamentală comună la Iași și Chișinăul a venit cu o garnitură guvernamentală condusă de o femeie și cu jumătate dintre miniștri femei. Prilej să se umfle osânza în feministele de peste Prut și să pufnească cu superioritate: Republica Moldova e muuult mai europeană decât România, ian te uită câte femei avem în guvern! Că prim-ministra de la Chișinău și colegele ei ministre s-au dus rostogolindu-se la puțină vreme de bune ce erau nu mai are rost să ne amintim. La Chișinău pleacă din funcție doar cei mai buni miniștri, toată lumea îi laudă la plecare de nici nu mai înțelegi de ce îl trimit acasă de vreme ce e așa bun. Ce vreau să spun: o femeie o poate da de gard cel puțin la fel de bine ca un bărbat, povestea aia cu revenirea la un matriarhat mitic când toate mergeau ca pe roate (deși nu prea era inventată roata) nu este altceva decât o poveste.

Când mai pomenește careva legenda asta cu eliminarea patriarhatului toxic care ne va duce pe culmi nebănuite de glorie și bunăstare nu trebuie decât să ne amintim de imaginea cu judecătoarele de la Curtea de Apel București, o chestie condusă și dominată de femei care funcționează cum funcționează. Sunt convins și că dacă raportul era invers, 26 de bărbați și 4 femei situația era absolut identică, ceea ce ne indică faptul că problema nu este la diversitatea de gen, ci prin altă parte. Dar să nu uităm că și femeile pot duce de râpă o instituție la fel de bine ca bărbații.

În sfârșit, dacă rămânem în fantezia asta cu ideologia de gen și vrem să ducem delirul mai departe va trebui să intrăm în logica asta veselă. Văd că justiția începe să fie ideologizată, exemplul cel mai clar e tembelismul cu femicidul. Dacă rămânem pe linia asta mi s-ar părea normal ca un acuzat bărbat să poată recuza o judecătoare doar pe simplul motiv că este femeie. N-ai de unde ști ce misandră furioasă se ascunde sub robă, din varii motive și experiențe personale. Chestia asta ar fi interesantă în condițiile în care avem raporturi de genul 26 de judecătoare la 4 judecători, posibil să apară locuri speciale pentru bărbați în sistemul de justiție, așa mi s-ar părea corect.