Despre Mircea Eliade și legionarism

Mircea Eliade a fost apropiat de Mișcarea Legionară, fără a fi membru. Pe de altă parte, a condamnat violențele și crimele legionarilor. Nu a fost antisemit. În cele din urmă, fără a-și renega complet vechile simpatii, s-a distanțat de legionarism tocmai din cauza caracterului violent al Gărzii de Fier.

Eliade a polemizat cu mentorul său, Nae Ionescu, contestând teza teologică potrivit căreia evreii nu se pot mântui. A avut prieteni și colaboratori evrei care l-au apreciat. În 1933, alături de alți intelectuali români, a semnat un apel de protest împotriva persecutării evreilor de către stat în Germania nazistă. În articolul „Contra dreptei și contra stângii”, publicat în februarie 1934, Eliade a condamnat brutalitatea regimului hitlerist german față de comunitatea iudaică: „Cum putem noi imita hitlerismul care persecută creștinătatea, sau comunismul care incendiază catedrale? Huligani și barbari sunt și comuniștii incendiatori de biserici – ca și fasciștii prigonitori ai evreilor. Și unii și alții calcă în picioare omenia, credința liberă pe care e liber s-o aibă fiecare individ”. 

În privința agresivității venite dinspre Mișcarea Legionară, Eliade a fost dezgustat și tulburat de asasinarea lui Mihai Stelescu și  a dezaprobat dur „odioasele asasinate” comise de legionari în toamna anului 1940, „când, alături de mulți alții, au fost uciși N. Iorga și V. Madgearu“. A fost scârbit de violențele Rebeliunii legionare din ianuarie 1941, perioadă în care se afla la Londra. Ca urmare a exacerbării violențelor, Eliade a considerat că Mișcarea Legionară și-a pierdut legitimitatea după 1938. Prin urmare, s-a delimitat de doctrina legionară. „Nu voi putea niciodată ierta legionarismului că a compromis patosul, iraționalul, mistica. (...) Legiunea a distrus întreaga generație și a ratat pe toți cei care au avut contact cu ea, chiar sporadic”, afirma Eliade în septembrie 1945.

Cazul Mircea Eliade arată că este inadecvat să practicăm fanatic cultura anulării, stigmatizând personalități ale istoriei și culturii noastre doar din pricina legăturii cu Mișcarea Legionară, la un moment dat al biografiei lor. Eliade s-a apropiat de Garda de Fier având încredere în bunele ei intenții, dar i-a dezprobat derapajele când a văzut că aceste bune intenții pavează drumul spre iad. Legătura cu Legiunea din tinerețe nu l-a împiedicat să fie apreciat în mediul academic american.